Barcelona

No, tre sa dau si o concluzie despre orasu cesta. Pe langa faptul ca e misto, ca e creat in jurul oamenilor si nu al masinilor, practic romanii ar face atac de panica daca s-ar modifica asa bucurestiu, Barcelona are o chestie absolut minunata. Cand te uiti de sus, la cladiri, imaginea este dominata de Sagrada si de un mare dildau

 

tzepe

toata lumea are momente de inteligenta, comparabila cu inteligenta de zi cu zi alu marutza.

Asa ca, la Barcelona am avut si eu unu. Dupa munte ar fi trebuit sa merem tot la munte, adica Montserat. Dar, pentru ca autobuzu din espot pleca destul de tarziu, am anulat rezervarea si mi-am luat una in Barcelona.

No…ajuns in autogara caut strada cu cazarea. Pe o aplicatie unde nu vedeam numarul, dar cat de mare poate sa fie o strada? chit ca se cheama “grand via de mortii masii”. Plm, doar nu suntem la sat sa fie o strada toata localitatea.

No……gasesc strada, descopar si statia de metrou care sa fie pe la mijloc…si purced. Ajung la strada, ma uit la numar: 1089. No…macar sunt pe partea buna, eu stand la 415.

Si, aici s-a produs clickul. Clickul ala in care un pitic din creier a oprit instalatiile si procesele au inceput sa proceseze in regim de urgenta. Asa ca nu am stat sa calculez cat face 1089-415 si cam cati metri ar implica asta. Nu. Am luat-o la drum catinel, spre 415. Timp de 8km. Intre timp am trecut prin toata panoplia de injuraturi pe care o detin si, culmea, am si reusit sa dezvolt unele noi. A fost chiar trist, donsuara fiind singura care se putea bucura de ele, asta daca nu ar fi facut si ea o mica introspectiune prin toate injuraturile invatate de la rude si prieteni.

Ah. Momentul in care injuraturile au devenit ras isteric, a coincis cu momentul in care am ajuns la 415. Care era la 5 statii de autogara si, ca sa fie amuzamentul maxim de amuzant: fusese pe calea autobuzului dinspre epot inspre bcn…si soferul oprea in oras sa te lase. PLM.

povestea cum m-am ales cu doua basici pe care le-am spart dupa care am mers in nisipul taragonez, avand ca rezultat niste miniinfectii si un mers ciudat macar 3 zile, nu vi le zic ca nu e amuzante.

Pirinei

despre concerte nu prea e de zis nimic. despre barcelona iar, nu cred ca e de zis ceva. Nu de alta dar concertele is ceva ce tin de chestii subiective, iar despre barcelona stie aproape tot omu.

Ultimu concert fu la orele 2dimineata cu terminare la 3. din pacate n-am rezistat tot, asa ca pe la 2juma am plecat spre cazare. unde, dupa cele 3 schimburi am ajuns, undeva spre 4 dimineata. cu tot cu dushu de infrumusetare, in barcelona parcul in care se tinea concertul avea in loc  de iarba praf, probabil fiind invers fata de noi unde orasu e praf si in parc e iarba….

9 dimineata. Intr-un fel sau altu am reusit sa ne trezim si sa si ajungem la autocaru care urma sa ne duca la Espot. Am ajuns in jur de 2 acolo, la 7 dormeam. 14 ore de somn in continu. Nush daca face bine la frumusete, dar sigur fu bun.

Dimineata ne hotaram sa merem putin pe munte. Asa ca ne echipam corespunzator. Pentru putin. io sandale si bermude si tricou si inca un tricou. ajungem in centru satului sa luam un taxi sa nu facem primi km de asfalt perpedes. Ma echipez corespunzator din centru: 4 berici si o bagheta de un senvici. Luam o harta vaga si un taxiu misto si urcam la baza muntelui.

Urcam spre cascada. dupa care urcam spre nush ce. si din ce in ce, intr-o ora ajungem la un refugiu. bine, ei zic refugiu si la ce zicem noi “cabana de munte”.

Beau o bere, trag o pishare si…de la prea mult soare in cap imi vine o idee. Ma duc la tipa de la cabana “tanti…refugiile astea doo, mai are vrunu loc?”. Suna tipa si ne zice “aha..la asta. Faceti cam 3 ore”. ies afara si declar cu mandrie “in seara asta dormim pe munte!” Si bagam material in sus.

Aici as putea baga niste texte d-alea epice cu “privelistea care iti gadila flocu” si alte expresii care sa introduca cititorului senzatia ca se afla in fata a ceva maretz, prin prizma experientei mele. Doar ca da, peisajele erau sa te deie jos de pe cacat, dar noi eram amuzati de talentul nostru de anticipare a actiunilor noastre. ne apropiam de 2500m si noi eram imbracati ca in parc. Ca sa fie senzatia de pantofar mai buna, mi-am dat jos tricoul, care oricum risca sa fie una cu apa. bine, aveam la noi crema de plaja, deci nu m-am ars decat pe unde m-a frecat ghiozdanul, dar zic sa las niste poze sa cante pentru mine.

 

 

(fuck dace)

(2543m)

Frumos frumos, dar dupa doua ore jumate picioare incep sa te injure de mama si sa te futa in cur (partea a doua destul de literal). Deja nu prea mai apuci sa ridici destul picioru, asa ca mai dai cate un picior la o piatra, mai calci prost pe langa. Declar, foarte sincer, ca tre sa imi cumpar sandale de trekking, chiar nu ma asteptam sa se comporte asa misto pe pietre. Doar ca talpa moale imi nenoroceste niste muschi de care aveam nevoie. O intreb pe donsoara “mai poti”. “Da”. Ma uit la ea. Vocea zicea da, dar fata zicea “ma fut in el de munte si imi bag picioarele in ideea ta buna hai sa merem in sus pe munte ca o sa fie frumos”.

Totu pana vezi asta:

si stii ca, desi nu e gata, chinu are o tinta clara. Si merem si ajungem intr-un final la cabana. Unde, suntem priviti cu niste ochi dubiosi. Toti in bocanci, pantaloni de munte, bete de trekking, rucsaci de munte. Noi sandale, adidasi ea, ghiozdan de oras eu, ghiozdanel de pizda ea, cu mainile in cur. Dilema care se vede in ochii lor se mareste cand vede ca din tot nimicul pe care il avem scoatem doua aspirine. Cumva…in creierul lor nu reusesc sa puna diagnosticu “sunt tampiti sau profi”.

Muntele lor nu e ca al nostru si nici preturile. Daca la noi la gramada dai 20 lei, aici dai 17E. 2 oameni, 2Xsomn+cina+mic dejun = 96 de euro. Bine, aici se pun si cei 1.5l de vin

Dimineata la 7 juma e trezirea si..dupa micu dejun facem doua poze si o taiem inapoi. Entuziasmul nu prea era la cele mai inalte cote, dar stiinta faptului ca oricum, optiunile sunt limitate la “ori merem ori ne rupem picioarele si vine elicopteru” ne duce cracii unu in fata aluilalt, spre Espot.

Pe drum tovarasa vede o marmota si in timp ce eu eram suparat ca eu de ce nu, iese si alta. Vorbim incet si ne miscam si mai incet sa apuc sa fac o poza. Pisici, proasta cand ma vede ca o pozez…se suie pe piatra inalta. si sta acolo pana bag aparatu foto la loc, moment in care se hotaraste sa plece, ca oamenii e najpa.

 

La trecatoarea de 2543 ma gandesc sa ma urc pe o piatra. Nu e alta, dar imbracat asa…urc mai sus decat se poate in Romania

De aici…in jos. schimbam doar drumu, peisaju ramane la fel, pietrele raman la fel, totu e o futere de picioare care a durat cam 4 ore. Inca niste poze si cam gata

 

 

Jos..te uiti in sus, ca deja esti jos. Si vezi asa o sageata mare rosie de unde fu cel mai inalt punct al drumului si iti dai seama ca tu n-ai venit de acolo, ca e imposibil. e prea departe.

 

Ajunsi la vila…proprietarii erau speriati. Ne vazusera plecand cu o zi in urma, da seara pula intors. De…nu-s obisnuit sa dau note explicative, dar cred ca nu e cel mai bun lucru pe care l-am facut. Seara niste San Miguel si Estrella ma ajuta sa ragai