Sunt momente in care tot ce poti sa zici este „proasta idee….proasta idee…proasta idee”. Dupa care sa te plangi de durere in cur cateva zile.
Asta a fost unul dintre acele momente, dar a fost condimentat si cu multe bagari de pula si cu promisiunea ca in urmatoru kilometru imi bag pula si continui urcarea cu masina. Pana la urma am ajuns in sa, dar asta nu inainte de a injura de niste lucruri.
https://www.youtube.com/watch?v=oGGSABc1Tdo&feature=youtu.be
Asa e cu bicla prin oras. bine, in cazul asta a fost si gol orasu. E bine cu bicla.
Injuratura de pe final – mergeam linistit si mi-a bagat sloboz de parbriz in ochi. Am injurat. el si-a cerut scuze. Stres 0
viteza maxima, cand depasesc troleul pe final: 63
sunt momente in care alibiurile chiar exagereaza. “hai sa mergem sa bem mai multe beri si vinuri si uischiane si rachii cu betivi de prin toata tara” se transforma in “draga, eu urc Paltinisu sa astept sus finalul etapei din Turu ciclist al sibiului”. Culmea, uneori aproape ma si cred, dar nu intotdeauna.
Asa ca sambata dimineata incepe, evident, cu o bere. Se termina cu a doua, dupa care, bag repede niste magneziu si anticarcel. Joi la fotbal patisem o vizita carcelista la o saritura de 10cm. Era evident ca panta paltinisului mi-ar fi dat multa mue. Am baut io dintrun pahar imprumutat si dupa am mai pus nitica apa sa curat toata bunatatea prafuicioasa. Deja lumea din juru meu se agita. “Auzi, dar tu cine esti si ce cauti in corpu lu animaloo?”. E bine, se pare ca ultimele urcari cu bicla au creat asa, o imagine si lumea nu se asteapta de la mine decat sa ma vada band sucuri naturale. Apa e cah.
Evident ca nici bidon de APA nu aveam, asa ca am imprumutat unu si, l-am adaugat langa bere. Sa discute acolo.
3.2.1 Start. E misto la paltinis. Startu incepe cu o panta a prostului care continua pana la 3 km de finish. Practic, toata panta e creata sa iti explice ca ce pula calului cauti tu acolo in loc sa stai la baza cu o bere rece si o burta la soare. Si dai si dai si dai. Ma mai intrecea cate o domnisoara, cat un batranel simpatic, ba, la un moment, am apucat sa vad cu coada ochiului cum ma depasea un melc. Pe de alta parte, bulangiu trisa ca era carat de o testoasa.
Si dai si dai. Si la un moment nu numa ca dai, dar si injuri. Si dai si dai. Tinta era macar sub 1:30,cat facusem prima data, si, primele estimari dadeau un posibil 1:24. Nu era o imbunatatire mare, dar era.
Si dai si dai.
Dintr-o data, de undeva din neant, panta s-a transformat intr-un fals plat, asa ca, am reusit sa mai gasesc niste suflu si sa dau niste pedale mai in forta, cu max de 38, pana la zidul de final. am terminat cu greu, dar, cu 1:13. Un pic mai bine. Sus, evident, jumatatea mai buna si mai atenta s-a gandit ca termin in cel putin 2ore deci, cand eu terminam ea numara firele de iarba.
Sus am incercat sa fac o aroganta si sa deschid berea fix dupa finish. Arogantza s-a transformat repede in parkinson, asa ca mi-am dat seama ca ori stau sa ma relaxez si sa dau doo pedale usoare ori imi vars juma de bere. Oricum, cea mai buna bere e aia pe care o cateri tu, ceea ce s-a si petrecut. A fo si buna, desi calda, si catarata, desi incet.
Finalul etapei de tur a fost misto. Coborarea a fost si ea, care a fost ca orice coborare superba, pana la 3km de final unde mi s-a spart roata spate cand depaseam o masina. Din fericire masina era a juratilor de la tur, deci s-au cam prins ca am probleme si au incetinit cat sa opresc. Nu m-au ajutat, dar plm, macar nu m-au lovit. N-am facut biatlon pana jos (Camera luata era proasta) ca s-a miluit de mine un samaritean de medias si m-a adus cu masina la tabara.
Unde la tabara am facut si io ceea ce trebuia. Am umplut bidonu de apa cu spitzane, am baut stroh, am pierdut rusinos concursul de baut bere, diagnosticul primit fiind Brain Freeze, dar de fapt era burta preaplin de friptane, am gatit la disc, am bagat iar sprit, iar bere, tuica n-a avut nimeni, uischiane nici atat.
Practic, la finalul serii eram coerent, nici macar vag ametit, ceea ce a produs nitica mirare si afirmatia “pai a venit cu doamna”.
sambag sambag sambag sambag
lasa bah animale, ca asa imbatranim toti, mai putin eu.
Bai, am momente in care creierul meu isi da demisia si se duce inspre zone mai linistite.
Unul dintre aceste momente a fost ala in care ma deranja un sitcker de la un computer de bicla. Si, daca tot naveam io ce face, m-am gandit sa il rup, ca plm, parea in plus. Azi, dupa ce ala nu afisa viteza, am intrat pe site. Stickerul continea un cod pe care trebuia sa il bag in jucarie nu in pizda masii.
Am refacut cursiera de o saptamana si un pic. Asa ca luni mi s-a futut transmisia. Asta e, downgrade de cateva zeci poate sute de grame, de la carbon la sora, si azi era buna bicla de pedalat. Asara am vrut sa mai bag niste aer in roti, dar pompa e fututa (fix saptamana asta). Dimineata oleaca energizat da fuga din parc (cine plm zice ca sportu de dimineata energizeaza toata ziua? la mine ma baga in priza vreo 30 de minute dupa care lenea vine si castiga terenul pierdut?) ma sui pe bicla si, atent la vreo doo lucruri mai putin la drum, vad un canal. Din ala facut pentru pizda masii proiectantului. Adica cu gaura in el. Ba nene, dece ai face capacu direct cu gaura numa un pishat poate spune. Cum l-am observat tarziu, am incercat sa il topai aproximativ: ud pe jos, taxi in spate, nu e cea mai buna idee frana puternica. Roata fata a scapat, aia spate a facut pssssss. Si, la prima vedere e al doilea cauciuc de 30E pe care reusesc sa il stric din lipsa de presiune in roti si creier in cap. Macar la primu bausem ceva in prealabil si in gura.
Plm. Daca vede cineva creieru, sa ii spuna ca-s la birou.
Traim intr-o lume tampita, in care o companie de facut drumuri distruge o piramida mayasa sa foloseasca pietrele pentru un drum. In care, trimitem oameni sa se impuste cu alti oameni pentru ca P&G-ul/CocaCola/Nestle sa cumpere petrol pentru produsele lor mai ieftin.
Mai mult, traim intr-o tara in care furtul e un pic mai natural decat folositul balsamului de par. Sau al sapunului. Sau al prezervativului.
In aceste conditii, in momentul in care vad “mi s-a furat bicicleta” nu pot decat sa zambesc empatic. Si, nu prea ma pot ruga sa nu patesc asta, pentru ca incerc sa micsorez cat mai mult riscurile. Articolul asta se vrea pentru aia care au bicla si n-au intentie sa ramana fara ea. Sau, mai bine zis, care nu vor sa o dea moca, cuiva.
1. Bicicleta sta in casa. N-ai loc de bicicleta? Ghinion. Nu iti iei bicicleta. Faptul ca ai portar la bloc, interfon, stai la 10, e dupa niste gratii este fix pixu. Ai boxa sau garaj? Mai spune-mi cat de in siguranta sta bicla acolo.
Ca sa va explic. Majoritate oricum avem lanturi de 2 bani. Daca ma uit mai urat la el, lantul ala se rupe. Am un prieten care avea un U-Lock d-ala serios. Il taiai cu adamantium. Si-a legat omu bicla in bloc si dimineata pula bicla. Hotii au scos balustrada din beton, ca era mai lejer de operat decat ULocku. Aia din bloc au fost empatici si l-au pus sa plateasca reparatia balustradei
N-ai loc in casa? iti faci pe balcon, iti pui suport afara, faci ceva. In fond de gajica ai loc/ai vrea sa ai gajica.
2. Cand esti la bodega, in 90% din cazuri bicla sta nelegata. In modul asta te asiguri ca sta sub nasul tau.Daca bicla nu sta nelegata in siguranta, bicla nu are ce cauta acolo. O legi daca intre tine si bicla ii un geam. Sau o lasi la intrare si e mai greu sa plece cineva cu ea. Plm, mie mi-a curatat unu bicla de lumini, in barul “de casa”. Daca il vedeam era un om mort, nu ca sunt io karate kid, dar stiam juma de bar.
2’. In cazul in care iesi si nu ai cum sa vezi bicla, o lasi acasa. Sau iti iei lant de lant. Nu glumele alea cu cifru. Nici ala nu e sigur, dar, mai scade din risc. Bicla mea a stat 3 zile legata in centru. Am taiat lantul cu flexu. Norocul meu a fost ca nu stiau astia ca merge si asa
3. Nu lasi bicla in masina peste seara. Nu cred ca e cazul sa va explic cat este de usor sa se fure de acolo.
Vezi pe unu ca iti fura bicla? Ii spargi fatza. Il faci sa vorbeasca ssssit. Ii produci curent in gura sa raceasca la omuletz. E minor? il zbori cu un sut in cur. Te filmeaza cineva cand il bati pe hotul de bicle? Il bati si pe ala. Prostii pulii nu inteleg ca filmarea aia este dovada incriminanta. Pentru ca in lumea asta nu ai voie sa bati hoti. Nu ai voie nici macar sa le rupi o mana. Nu prea sunt sigur nici ca ai voie sa ii retii pana vine politia. SI nu prea inteleg: cum pula mea retii un hot? “hai ma baiatu, te-am prins, stai si tu linistit pana vin gaborii, sa te ia sa iti deie o bataie la sectie si sa iti dea drumu ca nu se incurca ei cu hotii de bicle”?
Problemele juridice le vorbesti cu un avocat nu cu mine.
Doar de vreo doua ori in viata am fost intrebat “da, daca tot ai bicicleta, dece nu treci la pasul urmator sa iti iei motor”. Acele doo momente au fost: primi doi ani de biciclit (un moment) si urmatorii ani de dupa primi doi (al doilea moment).
Orice fel de raspuns de tipul “nafara ca au doo roti, motocicleta si bicicleta sunt ca un tablou de picaso si modelul lui” a primit o privire dubioasa “e animaloo, asta orcum nu stie ce vorbeste”.
Nici faptul ca mobra de 2cp si 60 de kile imi era cam greu de manevrat nu a fost primit ca un motiv.
Deci, undeva in capul oamenilor eu sunt un motorist ascuns, care asteapta sa iese din dulap cu o motocicleta.
Az a trebuit sa ii mut motorul unuia din sefi. 2 metri. Atat are si sefu si motoru si distanta de mutat. Plm, vam zis io ca viata mea e plina de coincidente.
Am coborat in locul cu motoru. am deblocat furca. “oare cum pula mea se da jos de pe cric?”. Cica simplu: in fata.
muta apoi cele 250kg ale motocicletei in fata. Asta a fost usor. Dupa care a trebuit sa dau cu saptele s-o pun in diagonala. Da cu fata, da cu spatele, da cu fata, da cu spatele. totul in timp ce stateam atent sa nu cada animala nici pe mine nici pe ea. prima parte tinea strict de sanatatea mea fizica (si faptul ca imi tre toate mainile si picioarele sa repar casa) pe cand a doua tinea de sanatatea mea financiara (nu prea vrei sa strici motoru sefului, zic io).
Am pus-o in oarecare pozitie denumita generic “o las aici”, dupa care a trebuit sa o pun pe cric. Presupun ca este usor. Totusi, la fel de bine presupun ca prima data cand pui o motocicleta pe cric ar trebui sa fie in spatiu larg si, eventual, cu o motocicleta care sa nu detina totusi toate cele 250kg pe ea. N-a fost cazul. Asa ca, dupa ce am reusit sa inteleg ce butoane sa apas sa iese cricu si cam ce forta sa aplic pentru a se sui motocicleta pe el, zambetul larg a fost un pic estompat de pocul care s-a auzit in spate. Stiti punctu doi de la probleme? Noroc ca zidu era cu rigips, altfel cautam sidecase-uri de bemve 😀
Deci daia e diferita motoreta de bicla: bicla poa so parcheze orice prost
La un moment ma uitam cu un ochi care radea si cu alalalt la monitor cum ca s-a prezentat ca o mare reusita a metrorezului “acceptam bicle in metroi”. DEce radea ochiu? Nu reuseam sa vad scopul unei asemenea actiuni.
Plm. dintro parte in ailalta alu bucuresti, data orice ora, temperatura si conditii canine, personal fac sub o ora. Asta daca nu am baut tare, cand nu mai conteaza ca orcum metroiu nu circula, deci tre sa bag taxiul pe bicla si sal car acasa.
Intelegeam, relativ, urmatorul concept. Stau in sud, nafara orasului, viu cu bicla la metroi, ca lucrez in pipera. Da pula, ca programu de acces ii dupa 8 sara. Cand tu esti deja impachetat si despachetat din cubicalul tau.
Ieri insa am inteles. se facea ca ma duceam spre volei, care orcum nu se juca, dar urma sa aflu mai incolo. pe drum, aproape de Lizeanu, roata spate a decis sa recupereze ceva de pe drum, ceva ascutit. Care a facut poc. Care io naveam niica de reparat pene la mine, asa ca am impins repede la ea, pana la un magazin de bicle de pe langa Dinamue. Care era inchis.
Asa ca am bagat bicla in metrou (era 20: 04) si cu ajutorul impinsului pentru inca doo statii de reatebe am ajuns acasa unde n-am reparato ca miera lene.
Deci, dupa cum am inteles pe propria piele, accesul biclelor in metrou ie ca sa aibe si prostii (sa meri zilnic cu bicla in bucale, fara sa cari niciodata camera, pompa si leviere nu ii chiar un semn de inteligenta) sanse.
bai nene, toti care au pozat pe trans m-au prins ori in posturi langa bere ori in posturi la gatit. Plm, zici ca am fo la betivaneala nu la munca. Am reusit, totusi, sa fac rost de niste 3 poze, in care sa fiu si io pe bicla.
pozele is la km 3 de la deal in jos (adica dupa 22 de km de la inceput si 20 de urcare) deci scuzati postura nefotogenica (macar amu am motiv)
Si, bonus pentru astia de la beck’s, nar da si ei tule mumancur o bere moca la cata reclama le fac
Conform traditiei anu asta am zis sa particip prima data la urcarea pa trans facuta impreuna cu aia de pe sticlism.ro. Chit ca unii au avut alcool in doze de aluminiu sau plastic, sa zicem ca sticlism ii bine.
Totu a inceput mai de mult. Cert e ca niste problem la schimbatoru spate imi faceau imposibila urcarea. Din fericire stiu oameni care stiu oameni care stiu sa repare. Asa ca luni, datorita unei camera sparte nam reusit sa ajung la omu care cu reparatia, fata de miercuri cand nam ajuns pentru ca mam imbatat.
Drumul bucale cartisoara: vineri noaptea. Satane la casetofon. Ploaie pe drum. Intuneric. Transfagarasan. Singur pe drum. Exceptand cei 20 de kilometri bombardati imediat dupa vidraru (creca fura ceva afgani pacolo), este Love cu inima rosie de pus pa tricou.
Vineri noapte la 1 ajungeam in zona de campare unde nu stiam pe nimei. Ca atare m-am culcat la orele 4 dupa ce am baut cu niste unguri. Astia aveau nume tare dubioase gen Radu, dar ce nu face unguru in lupta lui necontenita de a castiga Romania la final?
Sambata dimineata, cand ceasul arata identic cu orologiile aproximativ 7:35 doua evenimente concomitente si identic najpa sau petrecut. Primu a fo ca ma pisham pe mine. Al doilea era ca s-a trezit populatia concampinganeasca si a trebuit sa fac si io identic. 3 ore jumate dupa 4 ore de condus si 6 beri. Viata nu parea simpatica.
Intalnit cu oamenii, in timp ce un om (lucian pe numele lui sa traiasca!) imi repara bicla am repede bagat o bere si doo spritzuri (doar nu era sa sticlesc in sus la deal fara combustibil). Porma mi-am pregatit si eu aceeasi bicla pentru urcare
Orele 11 trecute fix. S-a dat startu inspre in sus. Si dusi am fost. Primii 5 kilometri, dupa cum imi aminteam, usori. Mai stai de vorba cu unu altu. Mai raspunzi la o intrebare “da dece cari berea cu tine” la care raspunsul este unu singur “pentru ca merita si ea sa fie pishata in varf de munte”. Cand mai sunt decat 23 de kilometri incepe distractia. mai ai timp de o gluma, de o zicere, dar in general toata energia se canalizeaza pe bagatul pulii in borna de kilometru care nu mai apare.
si asa trec “balea 10…balea 9…balea 8”. Anu asta, pa uscat (desi toate prognozele erau cu ploi, viscole, troli de campie evadati la munte si avioane fara pilot) bornele ajungeau mai repede, asa ca la cascada (primul si de altfel singurul punct de reper) am ajuns cu aproximativ 10 minute mai devreme decat in iarna. Dar nu despre aia voiam sa va zic.
La plecare in fata erau nori. Si se anunta ploaie. Asa ca animaloo baiat prevazator si-a luat geaca de ploaie. Care m-a intrebat unu “ma, ce plm cari la aia la deal cand nu ploo. NU stii ca e mai bine bine decat rau?”.
Asa ca, la un moment, am vazut un grup de oameni care ne pozau, i-am intrebat “carati si mie asta pana sus?”. Ei simpatici au raspuns afirmativ cu “da”. Si eu leam dato
Pa urma. pa la 5 kilometri din cei 23 gps-ul mea zis urmatoarele :”bateri lau. sugi pula”. Dupa cum va spuneam in tizar si joi si vineri meam zis sa nu uit. Si am uitat.
Si dai bicla. si dai bicla.
Dupa cascada mai sunt doar 13 km. La fel de grei cu diferenta ca, casa citez pe unu “pana mai sunt 4 kilometri nui greu. Dupa e mai greu”. mi s-a parut destul de relaxanta ideea ca dupa 19km in care ai tras ca un cal te poti gandi ca cea fost mai usor a trecut. Si asa e. 4 km de cacat. In care vizibilitatea era de aproximativ 16.21m.
Si a fost si ultimul km. Si era scris pe sosea (o infractiune a cuiva de pe forum sau da altundeva 😛 ) 500. si pa urma din 100 in 100 pana la 100. Acolo s-a terminat totul. am coborat de pe bicla si daca nu ar fi fost durerea de coapse infioratoare (ajuta frigu la dureri ca bengayu la nimic), ceata, tzaranii da pacolo, as fi facut un dans tribal care sa exprime bucuria faptului ca am ajuns. Mai ales ca am ajuns in timp (sub 2:30 pe 23 km)
bodega. Votca cu magneziu (face minuni la crampe), bere, ciorba de burta. bla bla.
DAAAR. Afara ploo. imediat la 5 minute dupa ce ajung incepe sa se verse. Noe sarmanu navea barca pentru ploaia aia. Biciclistii veneau si io ii felicitam ca au dat totul, de au transpirat in halul asta. Pana ma loveste.
“Oameni buni, unde plm mi geaca de ploaie? Auzi, tu stii? Nici tu? Tu abarnai? Poi bine oameni buni, am urcat pana in pula cu crocodilu sa vad satelitu si voi niciunu navetz grija de mine? Stiti ca NU RECUNOSC fetze.”
N-a stiut nimeni.
Coborare. Inainte ma duc la bar: “nenea, un ziar?”. Naveau. Aveau hartie de a4 pe care am puso pa piept. Cica Audiurile fac bine la coborare. Niste servetele la coae (sa nu ajung sus chiar tic tac cu doo calorii, arome la alegere) si dai in jos pedala. 40 de minute.
Despre ce s-a petrecut la camping, cred ca va imaginati. Nu de alta da io numi mai amintesc. Si da. Cineva mi-a adus geaca inapoi, pe care dimineta iar o cautam disperat. O pusesem sub izopren pe post da perna si no vedeam 😀
 | Ratonu' la Viitorul |
 | animal00 la De la munca |
| animal00 la Confuzyus says |
 | Alex2 la Confuzyus says |
| Alex2 la De la munca |
Unde scriu lu gigel 