Programatori

Visul programatorului este documentatia. Adica sa te asezi la birou sa ai taskuri clare si nici prea multe. Preferabil sa ai taskuri dubioase, sa poti sa programezi chestii misto, la finalul carora sa ai o mica erectie.

Se cheama vis pentru ca nu prea e cazu.

Cazul e doua. Unu vesel si simplu, altul misto dar trist.

Vesel si simplu: taskuri clare, dar plictisitoare. Se gasesc in general in companiile mari, unde peste programator mai sunt alte animale de prada care dau taskurile.

Misto dar trist: companiile mici. Iti vine programul. Adica cerinta. Ti se dau ceva specificatii, de obicei spre deloc. Si te apuci de munca. Faci pe analiztu, pe pmul, pe testerul (am stabilit deja cum merg testele). Partea misto e ca ai libertate. Faci treaba cum vrei, testezi, totul merge sau macar incepe sa aiba un sens.

Si…dintrodata, de undeva, apare distractia

– pai, nu vreau butonu asta

– as vrea totusi ca atunci cand apas butonu asta sa nu faca asta

– a, stii cand am uitat sa mentionez chestia aia in documentatia initiala?

– stiu ca am zis asta, dar parca imi place mai mult asa

Practic, ca sa compar munca unui programator cu ceea a unui zidar. Dupa ce a terminat casa, inainte sa puna geamurile i se zice: “mai fa un geam”, “geamul asta scoate-l si pune-l pe podeaua budei”, “etaju 3 elimina-l si etajul 5 inlocuieste-l cu parteru”, “parterul fa-l mai mic si urca-l la 6, dupa ce il inlocuiesti cu 5”.

Si…dupa ce ai facut din casa aia o strutocamila, afli ca de fapt nu aveai autorizatia de construit casa, asa ca trebuie sa o iei la tine in apartament, pana la informatii suplimentare.

Viata de programator nu e rea.

Programatori

Saga programatorilor continua, azi cu povestea transpiratiei.

Stiti calul rapciuganos care mananca jaratec si devine al mai tare lamborghini din grajd? Programatorii au si ei un moment. Se cheama momentul transpiratiei pe spate. Exceptand ca atunci nu se transforma intrun mustang. Nu, in momentul transpiratiei pe spate, programatorul se schimba la fata. Dintr-o data, moaca aia linistita, blazata si nitel plictisita, pe care se citeste clar “mai bag 2 randuri de cod si bag pl, ma dau pe feizbuc sau 4chan” se schimba. Pupilele ii cresc, castile…ei bine revin la ele, incepe sa injure (nu castile), si isi trage scaunul mai aproape de monitor. Ca si cum, printr-un ritual magic, apropierea de monitor ii usuca picatura de transpiratie de pe spate.

Dar nu. Picatura apare pentru ca a futut ceva. Cel mai simplu si delicat se fute o baza de date. nu ai nevoie decat de o secunda de neatentie si o clauza nepusa sa futi o intreaga tabela. D-aia, in momentele “picatura pe spate” te uiti la casti. Daca stau pe cap, inseamna ca nu e prea grav, dar pierde ceva timp. Daca insa castile zboara de pe urechi, in acelasi timp cu o injuratura, mai mult sau mai putin evoluata, e cazu sa te uiti mai atent. Atunci programatoru stie ca e groasa. Urmatoarele doua-trei ore, il vezi cum lucreaza de parca viata lui ar conta. Tastele zboara pe sub degete, singura navigare pe care o face este datorata transpiratiei care cade sub maus. Chromeul se inchide maxim, my computersul se deschide instant si se cauta bckuri ale bazei de date. Se deschid zeci de scripturi si, daca ai putea ajunge in capul lui, ai auzi “ma, si ti-am zise de 100000 de ori, fa un becap in pula mea!”

Dupa 2-3 ore, problema este rezolvata sau bagata sub pres. Si, ca prin miracol, programatorul paraseste starea de picatura rece si revine in zona “nu mai scriu nici o linie de cod ca am bagat prea mult, ia sa vad ce mai pusera retarzii aia pe fb”

*poveste datorata unui delete from table where bun, dar urmat de o verificare proasta care zicea “ai sters totu” si a uneia bune care zicea “lol, n-avem nici un backup”

**personal cea mai frumoasa duda a fost stergerea unei baze de date. intreaga. tot ce s-a lucrat ziua aia s-a dus pre pula