Unde scriu lu gigel

decembrie 23, 2008

Cum sa manci inteligent. Partea a doua

Filed under: aberand,Mancare — animal00 @ 1:42 pm

doo posturi in aceeasi zi. dar merita. Ziceam io amu ceva timp despre cum sa manci inteligent. Iata, de Craciun, acest cum sa manci inteligent devine de o inteligenta superioara unei gaste topite in untura.

din anumite motive, care sincer ma depasesc, citesc. Se pare ca, atuncea cand eram mic, am invatat sa deosebesc codurile asezate pe pagina, in ceea ce oamenii definesc drept limba romana. Din ce cauza, folosesc acest talent la citirea unor imbecile, care au talentul de a asterne litere pe pagini…ma uimeste. Cred ca uneori, desi nu o recunosc, imi place prostia.

In ziarul cu numele evz, la linkul urmator http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/833495/Cum-sa-mananci-sanatos-de-Sarbatori/ domnisuara slash doamna (nui stiu calitatile sociala) jurnalist, face un scris, probabil copiat dupa un ziar obscur de prin beverli hils slash monaco slash dubai in care ne invata pe noi cum sa mancam.

Pe langa aberatii gen, australienii sau americanii care au importat bucataria englezeasca, faptul ca atat unii cat si ailalti is foste colonii englezesti nu i-a dat tinerei slash batranei jurnaliste prin cap sa faca alte corelatii, plus ca sa fim seriosi, „bucataria englezeasca” este un concept cam oximoronic, nu am putut sa nu remarc urmatuarea fraza, scuasa din putul slash putza gandirii.

Medicii ne recomandă pentru aceste zile de sărbătoare un meniu mai moderat.  De exemplu, putem înlocui tradiţionala carne de porc cu scoici, stridii, calamari, caracatiţe, crevete sau homari, care sunt bogate în proteine şi minerale.

 

Deci dragilor si dragelor, de acum incolo va propun un meniu de baza care sa contina urmatoarele:

– traditionalul pahar de Remy Martin fiert, remiu nu paharu

pentru aperitiv

– scoici pane

– salata de icre negre

– piftie de calamar

– salata de boeuf cu carne de ton

Felul intai

– supa de burta de crevete

Felul Principal

– sarmalute in foi de soia cu umplutura de crab

– friptura de homar

– un pahar de don perinion

Desert

– salate de fructe de mare 😀

Pentru sport vi se sugereaza miscarea intre casa si limuzina si limuzina si avion particular, minim 10 metrii de mers. Porma, o scurta si benefica dar in continuare traditionala vizita prin Aspen.

Sper ca criza nu v-a afectat.

 

pentru sfarsit, joi cand ma duc acasa o sa il intreb pa taicamio daca anu asta a taiat homaru. De anul asta sunt hotarat sal omoram omeneste, deci la inceput il asomam. Amu, homaru face sau nu trichina?

Bradul

Filed under: aberand — animal00 @ 10:56 am

Bradul in casa noo. Sau cum sa faci bradul. Versiunea mea.

Intai si intai ai nevoie de brad. Io nam.

Lumini de geam. Daca becul de pe ata nu se pune, io nam.

In al doilea rand ai beteala. Io am.

In al treilea rand, globuri. Dupa incidentul cu personajul tip arab de anul trecut, mai putin globuletele sparte de zana si alte personaje la craciunu trecut, inca mai am

Fereastra in care sal expui. Exista

Alte ornamente. In versiunea mea exista si alea.

Deci, se ia bradul, daca il aveti. daca nu nu se ia. Se aseaza la geam. Odata asezat sau nu la geam, se decoreaza cu luminite. Multe, colorate si sclipitoare. Cum nam nici dalea, evident ca nam pus. Se pun restul de decoratiuni in geam. In lipsa de ingerasi in fundu carora sa introduc bradul, care orcum lipseste, a trebuit sa folosesc pe post de decoratiuni: sabia, un paianjen de plus, un ursulet cocolino (DA, is ale mele, da pal doilea urs de plus nu lam gasit), si cele doo cupe de la bucatarit. Pus beteala. Io neavand brad, am puso la geam (beteala obsedatilor).Am numa verde si argintie. In lipsa de beculete am mers dezbracat timp de doo minute in fata geamului. Tot „flashing”, in fond si la urma urmelor. La final se pun si globurile. Avand in vedere ca sunt inca in cutie, leam pus langa dulap la o distanta de bradegala cu lungimea camerei.

Pus cadourile sub brad. Cadourile sunt cele doo roti pe care mi leam luat anu asta si televizorul, nescos din cutie. Ce daca televizorul este cadoul de ziua mea. Poa sa fie la fel de bine si cadou de craciun. cine zice cas incompatibile?

cam asta ii bradu. Avantajul bradului meu este ca, nu o sa am niica de strans dupe el.

Evident, inainte sa pun bradul, am facut curat in camera mea, care, casa va citez din colegu „Animale, este pentru prima uara de cand stam impreuna, cand camera ta ii mai ordonata decat a mea”. Vreau sa fac o precizare, este a doua oara. Anul trecut cand io eram la vachen, a venit mama si nam mai recunoscut camera :D.

Deci, am facut curat, am facut bradul, bucataria inca este demolata. Craciun fericit imi urez 😀

ps: de mentionat ca bradul mi se pare o manifestare a craciunului absolut….no inteleg? tai un brad din padure. Bine, tai numa varfu la bradul mare. il baji in casa. Il umplii cu beculete, michimausi, il baji in curu unui ingeras. Peste doo saptamani, camera se umple de ace, tre sa dai tuate alea jos de pe el. Porma, cateva mii de brazi stau intro trista si enervanta uscare pe la colt de bloc, pe langa drum, pe langa gard, etc.

decembrie 22, 2008

Mam mutat

Filed under: aberand — animal00 @ 3:25 pm

SMS: „sambata 20 va astept in barflai sa bem”

telefon: „bre, io si cu X dam de baut impreuna la X acasa, sambata sara”.

telefon: „ce faci sambata? ca Y face un numar de ani si iar placea sa ajungi si tu in comandante”.

viu grai: „animale, sambata sunt ocupat. Hai sa ne mutam duminica”

Avand iarasi 3 petreceri, in 3 locuri diferite si 4 preteni de sarbatorit, dar cu tuate astea numa un ficat, este evidenta starea de deplina macerare in care am aterizat cu o bere pe jumate plina acasa, duminica dimineatza pe la 3-4. Duminica dimineatza,pe la 12 incep sa fac ochi. La toate cele 3 capete din dotarea capului meu. Care ele se chinuiau sa stea ingramadite unu in altu, in loc sa stea si ele unu pe gat si alelalte doo pe umeri. Asa ca…nam putut sa ma trezesc. La 3 incepea marea operatiune de bagat lucruri in masina si dus la locul lor. Desfacut aragaz, nu inainte de al inchide. Desfacut masina de spalat. Desfacut frigider. Lesinat iar in pat. Inceput aruncatul diverselor prin pungi. Totul durea, era ciudat sau era impropriu de murdar.

Apar si ajutoare, asa ca incepe operatiunea 1. Dat totul jos din apartament. „Bah, meri demi ia si mie niste redbul ca mor dreaq pacilea”. Baut energizante. Doo. Unu dupa altu. Conform a ceea ce stiam deja, sunt lafel de rupt. Dar, mai o masina de spalat, mai un frigider, tot nu reusesc sa ma trezeasca. Umplem masina, dau sa ma sui in ea…cat paci sa termin cu o cazatura in cur. Scap.

Locul nou. Babutza de la parter ne ia in primire:”Sa nu zgariati peretii”, „Sa nu lasati usa deschisa”….din fericire intrebarile nu s-au adresat mie. Nu de alta dar aveam o privire expresiva gen „Dar sa tai babe cu toporul, pot?”.

Operatiunea 3 incepe. Urcat totul pana la 3. De data asta nu mam mai dus la 4. Admirat fauna local feminina. Blocul are ceva promisiuni. Terminam de mutat tot de la parter. In casa arata…ei bine, arata mai dezordine decat era la mine in vitan. Camera mea este cu un metru mai ingusta si tot cam atat de scurta. Adica mica.

incep asamblarea dulapului. Cand ma uit in jos ametesc. Sorb din cola cautand niste energie pacolo. Ash fi baut o bere, dar miera frica. „Cuiele?”. „AAAAA, cred ca cuiele sunt in vitan”. „PLM”. Fara cuie, oha dulap. Asa ca ma multumesc duar sal ridic. Si sa ma uit la el ce frumos sta si ce frumos se misca din tuate partile. „Cred ca aia din spate are si rol de stabilizare, nu numa sa nuti arunci tu hainele in spatele dulapului”. Nici nu stiu ce mash face fara un perspicac ca fracmiu.

Pleaca colegu. Incep sa tremur. Imi dau seama ca nu emotiile despartirii ma fac asa ca trestia in bataia pishului ci faptul ca macerat cum eram cu o seara inainte si nemancat cum eram in ziua ceea care deja era intuneric nus duar coincidente cu tremuratul. Chiar daca nu cred in coincidente, am mers si meam luat salam cu ceapa si cu branza. Si cu toba. Si cu mustar. Mancat pa un aragaza transformat in masa temporara.

reapare colegamiu. merem iar in vitan, mai umplem o masina de chestii, de data asta din bucatarie. Nici nu vatz imagina cate chestii am in bucatarie. 7 halbi de bere, cateva pahare, multe farfurii, oale, condimente, tavi, uleiuri, chestii, „asta misca, o lom?” -uri,chestii pe care nu leam vazut de cand leam gatit prima uara, chestii pe care nu leam mai vazut de 100 de gatiri in urma, bete chinezesti, farfurii imense din banbus, vas de lut, tava nespalata de acum 20 de ani in care uleiul devine…parte din ea, si inca cate si mai cate.

Mai recuperez niste tzuale, un pantof, o soseta perduta, un prezervativ de pe jos, nefolosit, dar si nefolosibil. Il arunc.

Inca un golan umplut. Hopa tzopa la acasa noo. Evident, locul de parcare ocupat. Asa ca punem si noi un mic nod cu masina, o desfacem. in timp ce colegamiu cauta loc de parcare, io bagam tuate cele in casa scarii. Apare colegu. ducem totul sus. Bagam totul in casa. Circulatia in casa se desfasuara ca in filmele cu mafioti care merg gimnastic printre raze de laser. Numa ca noi tre sa ne ferim de plovare, roti de bicla, sosete, sabie de lemn, farfurii, carne, noptiere, dulap, un cui.

„bah, iom bag pl. fac dus si ma retrag”. dus, retras, plimbat in cucugol in fata unei ferestre generuase ca marime, dar extrem de golasa ca elemente de protectie vizuala. in fond, sunt sigur ca nuaptea nu ma vede nimeni, mai ales daca am lumina stinsa.

Ma retrag sa ma imeiesc pe telefon. yes, im a geek 😀

ca final, camera mea arata asa: usa. intri pe ea. fics in fatza cutia de la bas. in spatele usii, usile de la dulap. in fata usii, dulapul. Intre dulap si perete, niste lemne. in dreapta usii: o gramada de haine. 2 metri lunga. un metru jumate lata. intre tzuale si cutia de bas, vro 10 cm pe care tre sa ma strecor. Comaneci daca se antrena in camera asta, primea primu 11 diin istorie. Merg 1 metru juma, dau de saltea. in dreapta cum ma uit la saltea niste noptiere. intre pereti nu exista nici o gaudra. am tzuale..saltea. Dupa noptiere televizorul. Bine ca e duar lat nu si gras. In spatele lui, bicicleta. fara o roata.

bucataria e tot cam asa, dar in loc de tzuale aveam tofelu de pungute cu tofelu de trebi.

E frumos mutatu, mai ales dupa o seara maceranta, gamishpl

 

pa gigel

decembrie 19, 2008

Petzii mei

Filed under: aberand — animal00 @ 12:07 pm

gigele, az am o poveste umpic mai ciudata. Este vorba despre animalele mele de casa, asa numitele Peturi care nu sunt peturi de bere ci peturi ca animale.
peturile mele sunt doo si sunt cumint. Papa tot, beau tot, f…….recventeaza tot.

 

ele sunt, in ordinea inversa aparitiei lor in viata mea, de fapt pe pamat:

 

eduard

 

si vasile

 

Probabil tiai dat seama ca nu sunt niste animale comune. de fapt, ei doi, culmea amundoi, sunt de fapt niste viermi extraterestrii, care inainte de a ma gasi pe mine se plimbau in spatiul interstelar de aiurea.

Vasile. Vasile este un vierme important. A fost trimis sa colonizeze spatiul si timpul, numai ca, in preajma mea a devenit un betiv. nu ca bea mult, dar ii rasuflu des in fata. Are 12354 de ani si merge pe urmatorul. neavand uase, nul dor salele. Pe planeta lui de bastina, vasile era un fel de consilier al supremului lord religios din zona. in sensul cai era tatasu si ii zicea lu lord „daca nu faci asta te bat”. datorita caracterului luptator a fost investit cu cea mai nobila dintre investitii: „Cuceritor interspatial al spatiilor noi si necunoscute”

Odata ajuns la ipsos, a devenit petul meu si deja este la a 3a firma.

se hraneste cu gugustuci si mere acre culese toamna tarziu dintro insula atasata siciliei. nu are nici un fel de comportamente bizare tip ciudat. Ceea ce nu se poate spune despre Eduard.

Eduard, a aterizat pe plaja. NU pot decat sa presupun ca cazatura in nisip si statul la suare cu burta guala, i-au afectat direct si instant creerul, care de atuncea eduard nu vorbeste. Sta, manca si bea, si din cand in cand raceste.

Eduard, din povestile spuse de vasile, este de pe alta planeta. Planeta lu Eduard este ceva mai mica si nu este prielnica vietii, exceptand cazul in care esti un vierme si orcum, itz place peste tot. Eduard nui alceva decat un student trimis intro bursa interspatiala.

Eduard are o caracteristica ciudata. Raceste. Si cand raceste stranuta. si…fiind mic si stranutul mare, sare inapoi. Daia n-a ajuns niciodata nicaerea. cand se misca, raceste si se duce inapoi. De fapt, inca o ciudatenie dalu eduard. El nu raceste niciodata iarna. Pentru ca, raceala este de fapt indusa in mod fortat de niste virusi mici, numiti virusii mici de raceala viermuleasca cu stranut inapoi Acesti virusi traiesc numai vara, iarna hibernand. Asa ca, Eduard nu raceste decat vara.

 

ei bine, cu mentiunea ca am intalnit si teroristi de treaba, care face ei mancare si o vand la www.mezze.ro ca porma sa o manc io sa fac mmmmm de bun si burta mare de gras, gigle te las.

 

Dar nu inainte de. Avand in vedere ca multi dintre prietenii lu gigel intra in vacanta si nor sa poate ei citii urmatuarele, decat azi, este timpul pentru mine sa va urez Craciun fericit, revelion vesel, concediu cat mai odihnitor, alcool, mancare si veselie din plin si bun si fin, un an nou care sa fie mai prost duar de anul carel urmeaza, sa scapam de criza si de ciroza inca un an, sa traim bine, sa alegem ceom alege si asa sa fie, sa slabim unii ailaltz sa puna pa ei.

deci da.

decembrie 18, 2008

Ideea

Filed under: aberand — animal00 @ 4:19 pm

intro zi, cum stateam io asa nuaptea si rationam gandinduma la diverse problematici existentiale si neaparat necesare fiintei din care sunt creat, gen „io ce plm beau in seara asta” mia venit o idee. Gigele, nu te gandi la o idee daia, lipsita de importanta, gen „In el grand comanante” sau prostii dastea. NU. era genul de idee care iti apare o singura data in viata. Aceea idee pentru care unii ar omori sa le vina. Pentru ca, era genul de idee care, daca ii venea unui om mai inteligent, putea salva vieti, economii nationale, multinationale gaunoase. Probabil asa au aparut virusi, medicamente, carti, masini, avioane, trenuri. Cineva a avut acest tip de idee revolutionara, minunata, superba.

Ce pot sa spun. In momentul in care mia venit, ideea, o lacrima m-a parasit. Incet, trist dar nu trist trist ci un trist vesel. NU-mi venea sa cred. EU reusisem sa am aceasta idee, era numa a mea. Posibilitatile erau nelimitate. Variantele de aplicare erau numeroase si tuate duceau catre un singur lucru: o sa ma imbogatesc in plina criza. Vedeam deja masinile, casele, bicicletele, terenul cat o zi de post, femeile cu tzatze mari din piscina. Si asta fara sa mai muncesc ci duara sa traiesc ca un huhurez o bogatie lucie. Eram hotarat ca a doua zi sa incep sa pun ideea in practica. Sa incep sa vad rotitele invartinduse si contul crescand. Voiam sa aud laudele oamenilor cand or sa-si dea seama ca EU am avut aceea idee. Sa ajung pe prima pagina in toate revistele financiare din lume. Sa fiu cunoscut si peste ocean.

A doua zi dimineatza mam trezit, mam spalat, miam pus paltonu si meam dat seama ca am uitat ideea.Poi sa nutz baji pl?

sa nu uit: am o colectie de pietre svaroschi. la rinichi

decembrie 15, 2008

Cina cea de ultima dacilea

Filed under: Mancare — animal00 @ 9:24 am

Gigele, O trecut ceva mai mult timp de cand nu tzam dedicat o reteta numa cu mancari. Asa ca iacane iar az.

In primul rand, de mentionat cai plina criza tip scandal cu carnea de porc, cu dioxine, cu eutanasieri, etc. Asa ca, pentru a veni si io in intampinarea crizei, am luat 3.5 kile de pulpa de dioxina. Pe langa astea am mai cumparat si chestii gen rozmarin, gel de ras si pasta de dinti. Ultimele nu au treaba cu ceea ce o sa scriu in continuare, dar nu conteaza.

Odata ajuns acasa,  dupa cumparaturi, meam facut si io curaj sa deschid o bere, dupa care, la modul lopatat tzuale, am facut umpic de ordine in casa. NU de alta, dar daca isi schimbau parerea rea despre mine uamenii? Devenea si mai rea si nu se poate.

Care oameni au inceput sa ajunga si sa ma injure. “Bah, dece nu raspunzi la telefon ca te sun de juma de ora”. Raspunsul a fost unul singur :”Windows”. Nu la genu ca ma uitam pe ferestre, ci ca windowsu de pe telefon a crapat. Asa. Sa lasam amu povestile si so dam in retete.

Reteta 1. Dioxina la cuptor.

– Se tuaca niste rozmarin verde. Se combina cu sare, piper si praf de ardel iute. Si cimbru. Se da dioxina prin el in asa fel incat sa fie cat mai plin, preferabil sa nu se vada carnea. La mine fiind mai maricica bucata nam reusit (prima poza)

– Intro tava tinuta pana atuncea la ferbinte, se pune umpic de ulei de masaline, se pune dioxina, prima uara cu zona cu grasime. O sa se prajeasca umpic si se si infig mai bine condimentele. Nainte de aruncatu in cuptoriu, se pun in laterale ciapa si usturoi. Gigele, nu uita, fi darnic cu ceapa. Pus vro 4 cepe la tigaia asta.

 

Reteta 2. Cartofi cu otet balsamic

– Stiu, suna ciudat numele.

– Niste cartofi. Se fierb umpic. Taiati numa in 4.

– Intro tava ferbinte se pune ulei de masline si juma de pachet de unt. MUSAI ULEI. Aici am gresit io reteta si, ca atare, chiar am ars umpic dintre cartofi.

– Se arunca la bataie niste ceapa. MULTA. Adica in cazul asta tot vro 4 bucati, dar mai mari

– Se condimenteaza cu diverse si rozmarin verde. Restul de nea ramas din pachetu care lam luat si nu lam pus la porcule.

– Acum, pasul maret. Juma de sticla de balsamic mai eftinache, hopa peste cartofi. Se amesteca toate astea.

– Se da la cuptoriu.

Reteta doi jumate. Sosul de la treaba de mai sus.

– Dupa ce se scuate carnea de dioxina, in urma ei ar trebui sa ramana niste ceapa prajita si usturoi prajit si untura. Probabil baietii de la real au umplut pulpa de apa, asa ca la final in loc de chestii prinse aveam niste zama. Am zis “whatever” si am continuat. Daca nu aveam apa puneam io doo cani. Se paseaza ceapa si se da iar la cuptor pana se intareste. Se arunca peste porc.

Note personale la treaba asta:Amundoo se lasa cam 50 de minute. La cartofi, musai uleiu. Nu tre lasati f aproape de foc. Nici porcu nici cartofii. Deci, de urcat de la niv 2 in sus.

Reteta 3. Paste nustucate formagi

– Se ia pastele si se fierbe. NU pana se fac moi de tot, se lasa duar o idée mai taricele.

– Intro tigaie topim niste unt. Porma se adauga o cantitate aleatoare de smantana. Peste care incepem sa aruncam branze: mucegai albastru,branza de caprule, umpic de burduf, Danish white, parmesan, cascaval si nu mai stiu, ca daia e nustucate. Si boia iute

– Cand se topesc tuate astea, se arunca pastele, se amesteca si se dau cu patrunjel verde.

Ei bine, tuate astea se manca si se bea pe langa ele vin de casa, bere si suc de portocale pentru cei care au masini. Se rade de astia de la urma. La urma un jeff dunham mere la fics.

Pozele…ei bine, cat am apucat si io sa pozez. Cartofii nus arsi decat vro doi. Restul sunt asa de la otetul balsamic, care s-a caramelizat. Orcum, iam ratat. Data viitoare o sai fac correct

Dioxina

sosul (poza cam proasta)

Cartofii

decembrie 9, 2008

INOX

Filed under: aberand — animal00 @ 10:47 am

1. La început, Dumnezeu a facut cerurile si pamântul.

2. Pamântul era pustiu si gol; peste fata adâncului de ape era întuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor.

3. Dumnezeu a zis: „Sa fie lumina!” Si a fost lumina.

4. Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de întuneric.

5. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata; aceasta a fost ziua întâi.

6. Dumnezeu a zis: „Sa fie o întindere între ape, si ea sa desparta apele de ape.”

7. Si Dumnezeu a facut întinderea, si ea a despartit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Si asa a fost.

8. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a doua.

9. Dumnezeu a zis: „Sa se strânga la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, si sa se arate uscatul!” Si asa a fost.

10. Dumnezeu a numit uscatul pamânt, iar gramada de ape a numit-o mari. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.

11. Apoi Dumnezeu a zis: „Sa dea pamântul verdeata, iarba cu samânta, pomi roditori, care sa faca rod dupa soiul lor si care sa aiba în ei samânta lor pe pamânt.” Si asa a fost.

12. Pamântul a dat verdeata, iarba cu samânta dupa soiul ei, si pomi care fac rod si care îsi au samânta în ei, dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.

13. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a treia.

14. Dumnezeu a zis: „Sa fie niste luminatori în întinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte; ei sa fie niste semne care sa arate vremurile, zilele si anii;

15. si sa slujeasca de luminatori în întinderea cerului, ca sa lumineze pamântul.” Si asa a fost.

16. Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori, si anume: luminatorul cel mai mare ca sa stapâneasca ziua, si luminatorul cel mai mic ca sa stapâneasca noaptea; a facut si stelele.

17. Dumnezeu i-a asezat în întinderea cerului, ca sa lumineze pamântul,

18. sa stapâneasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de întuneric. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.

19. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a patra.

20. Dumnezeu a zis: „Sa misune apele de vietuitoare, si sa zboare pasari deasupra pamântului pe întinderea cerului.”

21. Dumnezeu a facut pestii cei mari si toate vietuitoarele care se misca si de care misuna apele, dupa soiurile lor; a facut si orice pasare înaripata dupa soiul ei. Dumnezeu a vazut ca erau bune.

22. Dumnezeu le-a binecuvântat, si a zis: „Cresteti, înmultiti-va, si umpleti apele marilor; sa se înmulteasca si pasarile pe pamânt.”

23. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a cincea.

24. Dumnezeu a zis: „Sa dea pamântul vietuitoare dupa soiul lor, vite târâtoare si fiare pamântesti, dupa soiul lor.” Si asa a fost.

25. Dumnezeu a facut fiarele pamântului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor si toate târâtoarele pamântului dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca erau bune.

26. Apoi Dumnezeu a zis: „Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapâneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamântul si peste toate târâtoarele care se misca pe pamânt.”

27. Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.

28. Dumnezeu i-a binecuvântat si Dumnezeu le-a zis: „Cresteti, înmultiti-va, umpleti pamântul, si supuneti-l; si stapâniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe pamânt.”

29. Si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samânta si care este pe fata întregului pamânt, si orice pom, care are în el rod cu samânta: aceasta sa fie hrana voastra.”

30. Iar tuturor fiarelor pamântului, tuturor pasarilor cerului, si tuturor vietatilor care se misca pe pamânt, care au în ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde.” Si asa a fost.

31. Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse, si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea.

Gigele, azi povestea este despre punctul 25′ (adica 25 prim). Care punctul dooshcinci prim nu a fost inteles exact, la momentul scrierii genezei. Fics in acelasi mod in care Moise a intrebat „Doamne, cum adica <<Thou shall not porn on the internet>>?” asa este si momentul in care Dumnezeu isi da seama ca pentru ca toata creatia lui sa fie perfecta avea nevoie de ceva. Numai ca, si-a dat seama ca acea perfectiune era plictisitoare. Si din aceasta cauza l-a creat pe Adam. Pentru a duce la bun sfarsit punctul 25′. Care se va vedea ca este important.

Casa nu mentin prea mult starea de „ce face animaloo az, sambolnavit?” tre sa mentionez ca punctul 25′ este inoxul. Da gigele, scopul vietii pe pamant este inoxul. Intre punctul 25 si 26 (acea zi) de fapt se intind mai multe unitati de timp, pe care noi le denumim generic „milenii”. In acest timp, inoxul nu voia sa apara de la sine, desi exista si fier, existau si animale, care mai de care mai inteligente. Asa ca Dumnezeu a creat omul. Aceasta fiinta, care are si femei care ne place noo barbatilor, care are dejte opuse si poa sa apuce lopata sa sape dupa crom si otel, a aparut pentru acest lucru.

Evident, evolutia de la punctul 31 numit T0 pana la punctul T1 care se chiama cand s-a inventat inoxul, este complexa, lunga si destul de clara. Intai oamenii au invatat sa foloseasca pietrele. Pietrele au fost folosite sa faca foc. Porma cu focul au fost in stare sa topeasca bronz. Dupa care diverse tipuri de fiare. Dupa care, totul s-a miscat intro miscare braunian-cohelica fics inspre inox. Dece zic cohelica? penca cum zicea si el, in gena omului era sa descopere inoxul, asa ca universul s-a miscat in asa fel incat acest lucru sa se intample.

Acum, Gigele, or sa existe oameni care sa imi zica despre absurditatea acestui lucru. Despre faptul ca, cum adica Inoxul sa fie pentru om. Acum nu stiu dece se intampla asta. Dar clar este ca asa este. Nu are corpul nevoie de fier? Cica il lom din spanac (vezi papai) si alte mancaruri. Dar intreb io, fieru, nu il iei cel mai bine din fier? Si, din ce sunt cele mai multe instrumente de aruncat mancarea in gura? INOX.

da, o sa zici: exista si de aluminiu. Tu stii ce najpa senzatie este aluminiu ala in gura. Este uarescum elctric. Iar oamenii cu plombe o stiu mai bine ca mine.

Exista de argint: dar io nu prea leam vazut. Sunt mai mult de pus in vitrina lu bunica sa zici :”iete vesela frumoasa”

exista vesela de plastic: pe care o arunci imediat dupa folosire. DAAA, exact ceea ce nea recomandat medicul.

Exista lemn. Linguri mari, gruase, de manci o gura de supa si arati ca solistu de la Aerosmith intre timp. Sau betele chinezesti cu care te poftesc sa manci tu supa. Sa nu mai vorbim ca exista betisoare din inox.

Deci, tuate acestea duc la concluzia ca omul are nevoie de inox. Nici macar nu pomenesc multitudinea de complexe industrii in care inoxul este folosit cu succes. De fapt tot inoxul este pentru ca natura are nevoie de el si Dumnezeu n-a vrut sa=l creeze din prima!

Acum, ca am stabilit niste lucruri despre inox, sa vorbim umpic despre inoxul din alimentatia omului. Adica despre inoxul folosit la linguri,lingurite, furculite si alte obiecte de aruncat mancarea din locul in care e in gura. In momentul introducerii ustensilor de inox in gura, o parte din atomii de fier continuti de ea, intra in contact cu atomii de saliva in gura si ajung in corp unde cresc cantitatea de fier. Uneori, daca nu ai nimic in ustensila si duar rontai la ea, o sa observi o stare de bine, un calm care nu til poti explica in sensul ca te stiai stresat.Totul este din cauza ca, corpul tau in sfarsit intra in contact cu menirea lui.

Inoxul este umpic ca vinul. In sensul ca isi creste valoarea nutritiva si gustul odata cu vremea. O sa zici „dar stai, inoxul nu are gust”. Asta este duar din cauza ca oamenii au uitat sa il recunoasca. din aceasta cauza, in micile exemple pe care o sa ti le dau o sa iti explic si ce se intampla la nivelul aparatului bucal-gustativ. Acum, exact ca vinul, nu conteza numai vechimea. Conteaza si anul. Exista ani in care inoxul nu este de calitate. O combinatie de factori, care merg de la temperatura medie anuala la umiditatea pe centrimetru cub, fac ca acel inox sa fie mai acid sau mai putin dulce. In plus, exista anumite combinatii, cu minereuri aduse din anumite zone, care nu sunt totusi fics ca clelelalte. Se poate face o analogie intre vin si inox, exceptand ca inoxul se consuma sec si nu avem inox alb si inox rosu ci avem 3 tipuri: feritic, martensitic si austenic. in schimb avem mai multe tipuri de inox, care nu au nume frumoase gen „Cabernet”, „Wrestiling”, „Feteasca” ci nume mai industriale tip X6CrNiNb18-10, X5CrNiMo17-13, X3CrNiMo17-13-3.

Acum sa vorbim umpic despre anii si gustul inoxului din Romania. Evident un inox din 1995 din Ro nu se va compara cu unul similar din USA. Aici nu ne referim decat la inoxul Austenic, prezent cel mai des in cadrul furculitelor si linguritelor.

Nu are rost sa discut inoxurile de pana in 2 ani. Au o aciditate mare, nu sunt fuarte bune si nu aj putea sa le mentionez ca avand vro aroma distincta. inoxul nu ajunge la o maturitate deplina, deci nici aroma nu este prezenta intro forma prea deosebita.

In schimb, trebuie sa aduc in discutie inoxul din 2005. Un inox de o puritate a gustului, cum nu s-a mai gasit in romania de la 1982. O aroma nichelata, cu un fin buchet de crom, totul cu un puternic sentiment catifelat. o culoare argintie pura descrie imaginea vizuala a acestui inox.De folosit langa o friptura de porc si o minunata garnitura de cartofi in otet balsamic

Anii 2003 si 2004 sunt ani relativ modesti, dar nu rai. Sunt niste ani in care, datorita otelului adus din china, tonul catifelat este estompat si culuarea devine umpic galbuie. Nu este un inox nobil, dar, cu toate acestea, nu este un inox rau.Merg la orez si preparate de peste.

Anul 2002 este groaznic.  Ploile din Brazilia, de unde provine majoritatea minereului, au dat acestuia o aciditate crescanda. Tonul catifelat este inlocuit cu o impresie aspra, numita si limba de pisica mica. Culoarea tinde catre un negru gri. Daca este musai, trebuie consumat langa o budinca de ciocolata si un pahar mare de votca

Restul anilor au si ei diverse calitati sau nu, dar, avand in vedere timpul de maturizare mare, ajung la niste calitati mai bune decat cele din viitoar. Pentru adevaratii cunoscatori, inoxurile din pre 85 sunt inoxuri de colectie cu arome profund prezente in exteriorul obiectului. Calitatile lor sunt cautate de degustatorii de inox de pe intreaga planeta.

Te intrebi, probabil, daca deja inoxul s-a inventat, dece viata nu s-a terminat. Exista o teorie conforma careie, in momentul creari inoxului perfect, omenirea, asa cum o stim, va pierii. Motivele nu le stiu, dar speranta mea este ca aceasta teorie sa nu se confirme si, cu tuate acestea, sa ajung sa gust inoxul perfect.

Pa gigiele

decembrie 2, 2008

Poveste de YM

Filed under: aberand — animal00 @ 1:16 pm

Animaloo: avem io
care vin dupa mult timp la cluj
a se citi: dormit numa dupa 5 dimi
intre timp batut ziua la sala
iar nuaptea consumat alcool…mult
ajung la buc la orele 11
Animaloo: ma intalnsc cu
neste uameni. bem
bem in iron city
mutam in revenge
la un moment, unu dintre copchii: „la iesire avem rost de bataie”
Animaloo: avem 4 personaje
Animaloo: M: amic bun dal meu
Animaloo: S: preten bun dal meu, mare bataus
Animaloo: Psi inca unu amic, betivani si nu normali
Animaloo: io, S si M, ebrietati nu toma putin
Animaloo: dar cu pofta de ebriere in continuare
„bine…sa astepte”
Animaloo: la un moment plecam
Animaloo: avand in vedere ca io ma simteam bine, am uitat de amanuntul cu bataia
ies afara, aud de pe scari scandal si pe S razand cu lacrimi
Animaloo: mantorc, sa nu fie bataie fara mine
veniser doi pe volum pa mic si iau zis ceva de rau lu S
Animaloo: si asta, care era si pe treapta mai inalta
radea de se pisa pe el
Animaloo: ceea ce a fost excelent
penca afara
erau vro 3 echipaje de politie
Animaloo: plecam…unu din aia 2
il pocnise pe un altu dintre baieti in fatza
Animaloo: ajungem noi aproape de unirii
3 echipaje de politie si grupu cu batutu
langa noi
„stop”
io:”plm…stam”
M si S scot calmi legitimatiile de presa
intreaba ce sentampla
ala batut vine si arata ca sia luato de la unu
dar noi stiam ca sia luato de la altu
Animaloo: S facea „promit io ca asta nu ia dat nici un pumn”
Animaloo: cert e ca politia ia vazt paia agitati, pa noi calmi
+ 2 presari
asa ca pe noi nea lasat in pace
si paia ia pastrat la declaratii
dar…peste 2 minute, M beat pl
Animaloo: „astia nu miau dat legitimatia „
Animaloo: si santors la politisi ca dece nu iau dat legitimatia

aia „ba tzam dato”
„ba nu”

scoate M portofelu (mai scosese odata)
uitati ca nu ie
un politist baga mana si zice: da asta ce e
adica baga dejtu
nu ii planteaza legitimatia
M:” a da, ma scuzati:
un alt politist: „vezi ma baiete ca bautura nu face bine”
Animaloo: si am plecat spre casa

batai si alte alea la cluj…intrun episod viitor

Blog la WordPress.com.