Neatza

Am mai postat aici lucruri de la omu neatza. Omu neatza ii un tampit cu care ma stiu de 1000 de ani, pare. Si in acesti 1000 de ani ne-am ras tare de multe lucruri.

Duminica aveam aipitiviu ilegal pe digi24 si era emisiunea de masini si motoare. Si nu am fost atent ce vorbeau aia colosha, dar il vad pe Neatza la teve. Care neatza in timpu lui liber care nu face nimic, ca cand e ocupat are grija sa termine nimicu si nu ii iese niciodata, vorbeste in microfon cu oamenii. Si ii zic lu doamna „ietal pe neatza, tre sa beau cu el o bere maxim doo in Romania”.

Si azi ii scriu lu neatza: bah, te vazui la teve.

neatza: ori io ori tu suntem beti, ca io n-am fost la teve

io: du-te bah, ca te-am vazut io

neatza: cat pula mea de fumat eram? N-am fo bah la nici o treaba

Io suparat, caut emisiunea, caut minutu…ii trimit la om filmarea

neata: da coaie, cand am fost in germania la evenimentu ala? Te pomenesti ca cand eram mic in loc sa beau am invatat sa ma dau cu motoarele.

Deci, cam care e probabilitatea sa ii gasesti unui om dublura? Toma in germania? Bah, da stiti cum: 1:1. Cu nitica burta pentru morgen, dar in rest fix ala.

Animalsson

Azi am primit informatia ca cica am devenit cetatean suedez. Si, dintr-o data am inceput sa ma simt mai destept. Mai cinstit. Mai inalt. Mai spalat. In general un om mai bun. La fel de lenes totusi, dar macar acum sunt un suedez lenes nu un roman lenes. Practic, un lenes 2.0.

Dilema marocana

Asta e ultimul post despre „animaloo la berberi”. Ba nene. Traficul din marrakesh e cam cum v-ati gandi. Scuterele trec pe rosu, masinile nu. Dar, trecerea de pietoni exista doar sa nu aiba gaborii motiv sa iti dea amenda. Totul este ca un mare fermoar, unde fiecare trece cand are timp. Anii de Romania m-au pregatit bine, plus ca taximetristii si scuteristii nu accelerau cand te vedeau ci totul era asa…ca un dans.

Ei bine, in tot acest haos, in toata aceasta nebunie a traficului, existau politisti. Care dadeau amenzi. Si, sa moare pic si poc daca am reusit sa descopar care e algoritmul pentru care un sofer facea o nefacuta. Deci, ala e gabor bah: ala care dintr-o mare de masini si scutere care trec prin fata pietonilor pe treceri, care trec unu pe langa altu in moduri aleatoare, il descopera pe ala de era cel mai aleator.

Sau…poate era ca la studii de marketing. 1/50 soferi ia amenda. Stie el pentru ce.

Si da. Asta fu in maroc. M-am dat si cu autobuzu, asa ca in loc sa dau 10e pe taxi pana la aeroport am dat 80 centi. big economy. much saving. such biznis.

Animaloo la macaresh

Dupa scurta introducere in maracheshu vazut de mine…acum si despre vacanta.

Deci. Prima zi, ajung la riad. Ma cazez, ies sa manc…dupa care caut un bar cu bere. Care nu il gasesc deci merg nebaut la somn. Asa nenorocire am zis ca nu o las nepedepsita asa ca dimineata ma trezesc la prima ora, manc micu dejun si tzusti la carfur sa fac achizitia de beri pentru la cazare. Sa nu uit, prima noapte a trebuit sa pornim caldura. Nu de alta dar in camera erau 15 grade la ora somnului. Si afara era un frig de clantaneau dintii la pisici.

Dimineata, pun direct pe gogule „carfur”. 1.5km. Ce nu face omu pentru bere? Ajung la magazin, ma duc la zona de bere, trec pe langa zona de bere, ma intorc la zona de bere, berea tot nu aparea. Il intreb pe un bajet de muncea „bossultane, maestru al sticlelor, unde gura ma-sii e berea?”. „Maine incepe ramadan…nu mai vindem bere”. Informatia asta nu m-a facut sa ma dezarmez. Mi-am luat picioarele la spate, google maps la bratz si am mers la inca doua carfururi. Aparent la toate carfururile era a doua zi ramadan….

Si uite asa m-am trezit ca nu stiu nici un bar cu bere, ca bere nu exista si ca urmeaza sa stau asa 7 zile. Si deja ma vedeam venind acasa sanatos, la punga gros si cu ficatu intreg. S-a rezolvat partea cu punga repede repede, ca intraram intr-un magazin de uleiuri si decartaram 200e. Scurt si la obiect ca nu stam sa discutam.

Dupa care…am intrat in medina. Si sufletul meu s-a restaurat putin cand am descoperit ca totusi exista restaurante cu bere. Atat ca sunt la pret de suedia. Si berea si mancarea. Dar, cum ziceam, cine numara, cand e vorba de bine si bere? Nu io

Dupa o prima zi mai extrema in care ne-am plimbat, am facut poze cu serpii, ne-am luat vreo 2-3 tepe cu banii, au inceput sa apara si zilele mai bune. Culminand cu ultima in care am aflat ca aveam o terasa cu bere (scumpa ce-i drept) fix langa riad. Dar hei…detox vacation.

Cum ziceam. Imediat ce inveti sa zici „NU”ul ala corect, viata devine simpla. Atat de simpla incat nu prea am ce povesti. Exceptand faptul ca mi se facea foame pe la 7. Fix ora la care incepea nenea ala sa cante ca gata … „puteti manca”. Bah nene. N-ati vazut ceva mai amuzant in vaita voastra. Imaginati-va Oborul ca se goleste in 2 minute. Acum ai obor…acum ai desert. de la 7 la 7 jumatate erai singur pe strazi. Si…puteai sa le admiri si tu frumos, fara miros de fum.

Mancarea e buna. Nu e spectacol dar e buna. Asta cand are sare. Jumatate din locuri nu avea sare 🙂 Am manacat doar 3 lucruri: mancare la tanjin, la tajin si gratar. Prima data cand merg intr-o tara si portiile de la restaurante sunt mici. Mici, dar fix cat sa te sature. Ceea ce inseamna ca in vacanta asta nu am supra-mancat si…m-am intors la aceeasi greutate. Ceea ce e chiar o surpriza placuta

Am tot zis pe fb de masline. Au unele cu usturoi si patrunjel…mananci cam juma de kil inainte sa te saturi. Cred ca Marocu e tara mea favorita la cum trateaza aceste mici bombe calorice, care nu-s de fapt atat de calorice

Activitati de oras? As zice ca timpul maxim de stat in oras e 3 zile. In 3 zile iti faci si cumparaturi, vizitezi si cele vreo 2-3 chestii mai dragute, bagi si un restaurant scump (scump dar pe luxareala si barosaneala serioasa), vezi si Gradina secreta (chiar e musai), bagi si o prajitura la Patiseria printesei si gata. S-a terminat ce aveai de facut. Evident, in bazar, baza e negociatu. Mereu se poate negocia, dar si asa tot am scapat si aici de vreo 200e. Dar, cine si-a luat otomane de piele, vas pentru tanjin, vase de tot felul si alte mici cacaturi? CINE????

Asa ca restu de zile bagi turism. Cu 20-30e/persoana ai diverse activitati. Vin bajetii, te iau cu microbuzu (in stare buna sau foarte buna) si te duc. Ba in semidesert, ba pe la atlas, ba la mare. Si pierzi toata ziua cu curu in masina uitandu-te la maroc si in zona neturistica si vazand ce inseamna saracia. Eu am facut doar 2 ture si au fost amundoua 10/10.

M-as intoarce? Probabil ca da. E un traseu aprig, de doua zile, in atlas. Care duce la 4000si ceva de metri. Si care suna cam frumos.

Recomand? Bah, cam da. 10/10. Da in perioada asta, preferabil fara ramadan. Fara ramadan iei o bere la riad, stai seara frumos intins ca o soparla si bei. De ce acum? Pentru ca deja cand am plecat erau 35 de grade. Si abia se termina iarna. Vara au 45-50. Caldura uscata. Cred ca iti explodeaza creierul daca stai mai mult de 10s la soare

Ca idee: preturile la cazari sunt maricele. Noi am dat la unu mediu, calitate, cam 500e/7zile. Cu dotari medii, gen wifi si atat, dar curat. Bah tata, curat. Venea fata aia zilnic sa ne faca curat in casa, inclusiv frecat chiuveta, ca era de cupru sau alama sau ce plm material e ala, si se pata.

Bazarul e aglomerat, dar curat. Pute uneori de la canalizare, pute de la fumul scuterelor, dar la noi pute in centru vechi de la canalizare. Seara vedeai cum gunoaiele erau stranse frumos si dimineata bazaru era curat curat.

Marrakesh

cronica de vacanta marocana incepe cu un simplu sfat. Invatati sa ziceti nu. In 3 limbi. Engleza, franceza si spaniola. Dar, nu „nu”. Invatati sa spuneti „nu” cu patos. Duceti-va la bar si stati la bar si cand ala te intreaba „deci, vrei ceva de baut” tre sa il convingi ca de fapt tu stai acolo la bar ca aia este exact coordonata spatial -temporala unde tu trebuia sa fii, dar care nu are nici un interes de la barman. Nu de alta, dar in Marrakesh daca ai zis „da” sau ai clipit/respirat pozitiv s-ar putea sa scapi de niste bani. Ori ca iti cer bani ca te-au ajutat sa mergi cei 1m in fata, pe care tu urma sa ii mergi oricum, ori ca te-au dus la un bar…or sa iti ceara bani. Si, cumva au „20 de euro” ca suma minima. „da ba si tu 20 de euro”. Evident, le dai 5, comenteaza dar…atat.

Si cam atat la „chestii nasoale”. Dar. Trebuie sa mentionez. Nu sunt „scaie”. Te intreaba de pe loc. Daca zici „nu” te lasa in pace. Instant. Si, discutiile astea sunt numa in bazar, nu pe strada.

Acum. Despre Marrakesh. Primu soc pe care l-am avut a fost aeroportul. O chestie micuta, dar super cocheta. Cochet, aerist, foarte bine semnalizat. Aveam de luat un taxi. Toti taximetristii isi asteptau linistit rezervarile, raspundeau foarte rapid la dileme (al meu a ratat ca fix in ziua aia s-a dat ora peste cap asa ca a intarziat putin).

Dupa care drumul spre Medina (centru lor vechi) te cam da, iar, peste cap. Treci printr-o zona cu casele de minim 300mii euro, bulevard lat, renovat, cu palmieri de i se scoala lu neacoita pula.

Si ajungi in Medina. Ei bine, Medina e mai aproape de ce te-ai astepta. Strazi mici. Multi turisti. Multi bastinasi. Si…multe scutere. Ba nene. MULTE scutere. Foarte multe scutere. Extrem de multe scutere. Si, pe langa asta mai sunt si multe scutere. Si scuterele au marea problema, pe langa ca is multe, ca unele sunt stricate. Si arunca in aer juma de benzina nearsa. Zona in care stateam noi era mai mult piata. Si circulau mult mai multe scutere pe acolo. Si, uneori era o combinatie de caldura+fum de la scutere+aglomeratie care ma facea sa fiu foarte incantat ca nu se vinde alcool. Nu de alta, dar astia is agitati pe apa plata. Nu vreau sa stiu cum is pe alcool.

Ei…Cam atat. Maine despre mancare/bautura si alte distractii din zona

Dublu standard

in timp ce pe noi nu ne primesc in Shenghen si vorbesc urat, ca folosesc o germana ca la tzara, austriecii si-au impuscat toti cangurii. Stiti ca in Austria nu mai gasesti nici coada de cangur in libertate?

Dar…e normal asa ceva?

Concluzia zilei

Am inceput sa ii inteleg pe aia de zic ca e greu sa se ingrase. Si io ma chinui sa ajung gras rau. Mai am de dat 10 kile pana acolo

Saorma

Deci sa ramana declarat: cea mai perfecta, care d-aia exista acest grad de comparatie la perfect, ca sa defineasca aceasta saorma, se gaseste in Bucuresti, langa Amzei „La Baiatu”.

Nu stiu ce gust are sau prostii d-astea irelevante. Amica unori amici (intotdeauna este amic(a) unor amici – si zic amici ca sa nu dau din casa) a bagat o saorma cinstita de la baiatu. Si, ajunsa acasa a tras o basina de i-a pornit alarma de la gaze si i-a oprit centrala.

Cum ziceam: ASTA E SAORMA! restu is „carne in paine”

Gastronomica

„mananca tot ca in africa copiii mor de foame”. Bah, nush daca exista vreo legatura intre cat mananc io si foametea din Africa, as fi zis ca relatia e invers, dar, viata mea a fost ghidata de urmatorul motto

„Better fat than sorry”.

Cu placere copil african necunoscut care aseara te-ai culcat satul pentru ca am mancat io doua portii de ciorba de burta, 5 mici si 6 beri. Promit ca poimaine seara o sa mergi la somn rostogolindu-te

Barbie – cronica de film

nu am adormit si am stat doar 20% din timp pe telefon. Hai 30.