Film polac despre ceva lupta din Irak. Fara sa fie BlackHawk down e un film caruia poti sa ii acorzi numarul de minute de la inceput pana la final. Observ ca e un subiect facil de facut filme misto: 1000 de ciuciunghezi ataca un grup mult mai mic de militari profesionisti si si-o fura. Plm.
Ce nu mi-a placut? Nu manca nimeni nici macar o ciorba in tot filmu
Stateam la un moment acasa si mi-era foame. Era uichend, eu nemancat, asa ca a trebuit sa fac ceva intru acest fapt. Asa ca mi-am incalzit o ciorba de ciolan afumat cu nitel bors si ardei iute si eram trist ca n-am leustean. Dupa cele 10 dari jos ale lu dobrica din poala mea am putut sa imi manc si io ciorba in pace, liniste si singuratate. Si atunci m-a futut epifania. Ca o paranteza: din pacate epifania asta nu este un grup de 10 gajici mega bune.
momentul in care a aparut politist adjectiv nu am vrut sa il vad. Dupa ce l-am vazut l-am criticat. Acum, dupa niste timp, trebuie sa ii recunosc meritul. Practic, regizorul a reusit un moment de geniu. Mi se pare un moment regizoral de exceptie sa ai o faza care sa ramana intiparita in capul oamenilor. Stand eu si mancand ciorba aia, am realizat ca eram fix ala din film. Doar ca nu mancam cu paine, ca nu mancam o supa obosita de spital si nici nu foloseam paine sa umflu matzu. Si am realizat ca scena asta e definitorie pentru filmul romanesc modern. Cand te gandesti la un film romanesc, ai asa, o tragere de inima si o durere nosculamentoasa. Si, tot ce poti vedea este inca un film in care sa stai sa il vezi pe unu cum manca ciorba. Sau tocanita. Sau cum se supara ca gaseste coji de ou in omleta. Si, mai bine iti tratezi durerea aia, baganduti obiectu in el de film si facand ceva care sa nu iti ofere atata durere mentala. Ceva gen sa cauti pe iutub inregistrari cu gigi becali.
Bravo Porumboiule. Ai reusit sa surprinzi intro singura scena o metafora a unei tumori pe un cacat ud, fara sa te foloseste de imagini sugestive. Astept cu interes un film de groaza de la tine, nu numa “un porumboiu, o ciorba”.
Degeaba te uiti la sute de filme, faci recenzii, vorbesti la bere de filme, imprumuti de la prietenul torent alte sute de filme. Daca nu ai vazut Sharknado nu te poti numi cinefil.
nu vreau sa va dau spoilere. Vreau sa va bucurati singuri de toate cele 86 de minute de perfectiune.
Scenariul este perfect. Practic, nu exista nici macar o scena care sa fie credibila. Toate scenele sunt la limita absurdului.
Regia este deosebita. Tot la 10 secunde cadrele se contrazic unu pe altu. Bah zbori cu un elicopter, ai mansa de alt elicopter si te pravalesti cu un al 3lea elicopter. Ba blugii sunt albastri dupa care verzi dupa care albi. ba geamurile explodeaza si peste niste secunde implodeaza. Practic, filmul asta arata ca un experiment cuantic, in care cronologia timpului si desfasurarea elementelor sunt chestii care se pot schimba in momentul in care introduci un observator.
Jocul actorilor este minunat prin absenta lui. Ceea ce frapeaza este seriozitatea lor pe toata durata filmului. Desi totul este absurd, ei sunt seriosi. Asta inseamna actori adevarati.
Cum ziceam. 86 de minute de brainfuck. Nimic nu mai are sens dupa. Totul devine doar o inlantuire aleatoare de evenimente.
Nu va luati dupa nota de pe imdb. O asemenea capodopera nu poate fi notata de creierele noastre limitate.
avand in vedere 300, hercule si restul de filme din categoria asta:
Se deseneaza o banana care aduce mai mult a ardei iute. Se declara mar. Se explica celor care zic ca marul arata altfel ca nu a vrut sa fie mar, ci o banana care aduce a ardei iute, dar in urma unui studiu s-a descoperit ca oamenilor le plac merele. Se fac bani.
 | animal00 la Gastronomica |
 | Ratonu' la Gastronomica |
| Ratonu' la Reparatii cu animaloo |
 | Alex2 la Zgarciob |
| Ratonu' la Zgarciob |
Unde scriu lu gigel 