mereu cand ii master chef ma intreaba lumea: ma, aia chiar asa rai erau? va puneau aia sa va injurati intre voi? va dadeau ei retete?
Acum nu stiu cum era la alti dar perspectiva mea fu cam asa.
In primul rand deja de la preselectii te loveste un lucru. Nu prea ai nimic in comun cu majoritatea oamenilor de acolo. Te astepti la asta dar niciodata nu esti pregatit. Cam la fel e si cu eliminarea din concurs. Oricum, la preselectii esti cu niste prieteni, gatesti, ti se baga camera in fata, ai emotii, esti obosit, se sta extrem de mult si inca nu esti obisnuit. Stii ca aia or sa se ia de tine, face parte din spectacol, mai pui si emotiile si oboseala si rezulta intrun om destul de calm in fata chefilor. Plm, dupa, vazand revolta din canapea nu puteam decat sa rad. Vazand oameni, care nu ma cunosc, vor sa ma razbune ca 3 bucatari nu au vorbit delicat cu mine ma facea sa imi pun intreabari privind mentalul lor. Si nu numa.
Sa treci de preliminarii nu e asa greu. tre sa stii sa gatesti nitel si sa nu fii chiar dobitoc. Urma partea cu taiatul cepei. Aici au fost niste momente amuzante cu cruci si doamne ajuta fix langa mine, la care eu am replicat cu “mda, ca mnezau nare altceva mai bun de facut decat sa ne ajute pe niste prosti la un concurs tv”. Dar, pentru mine, cel mai socat a fost ca stateam langa Godeanu. Bulanjiul a lucrat in bucatarii asa ca ziceai ca e masina automata de tocat ceapa. Eu consider ca tai repede ceapa. Aveam jumate de bol plin ala terminase tot…plm
Cand ma uitam la MC US, am vazut ca lumea empatiza cu cei eliminati si cu cei care ramaneau. Pareau o mare familie si nu avea sens. Nu se cunosteau de mult, deci…care e faza. Am trait-o aici. Stai o zi intreaga cu oamenii, incep sa apara bisericute. Oricum, esti obosti si stresat. Emotiile sunt prezente la fiecare pas. Asa ca e normal sa traiesti mai puternic toate cacaturile. Te bucuri cand vezi pe cineva din bisericuta ta ca sta, plangi cand pleaca.
Cred ca cea mai grea si urata zi a fost prima zi de gatit. Slobozitu de ou. Era prima data cand gateai intr-un mediu ostil. Fara sculele tale de acasa. Singura data cand gatesti ceva ce stii. Asa ca te chinui sa faci bine sa nu iasa rau. Iti iese au ba. Sunt pastrati unii sau alti. Nu ai toate conditiile. Si…pleaca jumate. Raman numa aia 21 care or sa fie in finala. E ora 2 dimineata si esti anuntat ca inca nu pleci acasa. Ca urmeaza prima proba. Care, pe langa ca e la 3 dimineata e si eliminatorie. Ai ochii intre dinti si te gandesti ca unu dintre cei 21 nici macar nu apuca sa se bucure ca e finalist. Si iti vine si slobozu de “mancare frantuzeasca”. Morti si dumnezei. e 4 dimineata si eu imi aminteam ca daca gateam ce am mancat eu in Franta ma dau astia afara. eu in paris ma duceam sa manc la asiatici 
Bag Pule cu mustar si ma rog ca ailalti sa fie mai prosti. Scap la 5 si ceva dimineata. Somn de voie la pensiune.
Tot timpu, la tot pasu camere. lavaliere. machiaj. Interviuri. Incet incet incepi sa nu te mai sperie nenorocitul ala de bec rosu al camerei. Inveti sa raspunzi la intrebari. Incepi sa te prinzi de cum merg intrebarile. Pentru ca nu, nimeni nu iti zice “Zi si tu ceva prin care sa se inteleaga ca daca n-ar fi proasta de behaie ca nu a folosit un umeras, i-ai futeo pe mama lu X”. In schimb primesti intrebari gen “uite, X zice de tine ca sugi pula, cum comentezi?”
Unde scriu lu gigel 