Rubber duck programming

exista un concept in care daca nu iti iese o treaba sa iei o ratusca de plastic sa incerci sa ii explici problema. Ideea e ca o sa ii explici atat de in detaliu incat e posibil sa bagi in discutie ceva ce iti sarise

Azi chem o colega. „uite, as vrea sa fac asta”. Ea se uita ca ratusca de plastic in monitor. E de mai mult in firma si lucreaza cu aurelia (v-am mai zis de ea) de mai mult, dar chestia e noua, nu te ajuta internetu si…fiind noua nici ea nu stia. Incerca  si ea sa isi faca o idee si imi zicea ceva…si eu putin satul de acelasi ceva auzit de la colegii mai vechi (vineri avusesem fix aceeasi discutie cu alt coleg, aceleasi idei gresite, dar cu fundament) ii zic „nu, uite, as vrea sa fie asa, sa scriu ceva de genu asta aici si sa ….oh wait, aia trebuia sa fac, merge, mersi”.

Programarea e simpatica. Imi place. Cand nu merge nu stii dece. Cand merge nu stii dece.

 

Reclame

Zgarcenie

Is multe chestii pe care nu le inteleg, dar cel mai tare si mai tare nu inteleg datul banilor cand obtii un produs inferior dar macar astepti mai mult dupa el, decat daca ai pune mana si ti-ai face tu.

bah nene. pizza. Aici o pizza incepe de pe la 90sek, margherita. E irelevant cat ii un sek. Daca suni la o firma (ceea ce io nu fac) probabil iti vine acasa in 20-30 de minute.

Daca te duci la supermarketul de cartier iei aluatu de pizza cu 16. Sau kitul cu 23 (kitu are si sos). Sau, faci ca mine ca sosul ala e cam sarat: iei un borcan de sos cu busuioc (ajunge pentru doua pizze). 18sek. Prosciuto + mozarella mai dai inca 42 sek. Daca mai ai pe acasa poti sa mai pui un ardei, o ceapa, o maslina, ce are omu prin casa. Sub 100sek, dar iti faci prosciuto crudo. 10 minute la supermarket (daca te duci strict pentru asta)

pui aluatu in tigaie, eventual il intinzi. Pui sosu dupa care arunci alea cat mai egal. Dai 10 minute la cuptorul la temperatura maxima.

25 de minute. Maxim. In care nu ai facut nimic decat sa cobori la magazin. Economisesti si niste coroane si niste timp si, cel mai important, ai cele mai bune ingrediente si ti-o faci fix pe gustu tau. Cu 0 skill de pizzar.

Plm…oamenii is prosti.

 

Flashmob

se mai face fleshmoburi?

daca da am o super idee de unu: „baga o trotineta electrica in curu unuia care o foloseste”.

primesc puncte in plus aia care folosesc trotinete inchiriate.

 

 

Putin Ad hitlerum

Aș vrea să fac o precizare în atenția celor care se tem că m-am „vândut” prietenilor de la NSDAP pe bani grei. Tariful meu de trainer era de 1.750 marci/ zi. Numai în luna iunie am avut 15 zile de training. Faceți voi socoteala. Dacă cineva își imaginează că un partid, oricât de bogat, poate să ofere genul ăsta de salariu unui director de comunicare, vă rog să-mi spuneți și mie ce fumați  🙂

Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar explicația e în altă parte. N-aș fi pus pe butuci un proiect antreprenorial care mergea foarte bine , n-aș fi renunțat la colaborarea cu mai multe organizații neguvernamentale la care țin în continuare foarte tare și cu siguranță nu m-aș fi expus tirului încrucișat de păreri, doar de dragul unui salariu și al unei slujbe la un partid.

Am ales fix această slujbă la fix această companie pentru că provocarea profesională este enormă iar eu mi-am construit întreaga carieră pe astfel de provocări. De data asta pare aproape imposibil, dar,  „ușor poate oricine”: știu că nu-mi va fi deloc ușor să conving societatea că suspectul de serviciu s-ar putea să fie de data asta tocmai personajul pozitiv care deține soluția salvatoare și pe care nimeni nu vrea să-l ia în serios din cauza trecutului său controversat. Da, e posibil să mă înșel, tot așa cum e posibil și ca detractorii mei să se înșele. Numai timpul va decide, k, iar aici nu e vorba de zile sau de săptămâni, ci de ani și chiar de zeci de ani.

Dar, încă o dată, dacă mă interesau grămezile de bani, rămâneam în State după MBA și făceam management consulting, nu mă întoarceam la Berlin să-mi deschid firmă de training și cu siguranță nu făceam acum mutarea asta.

Asta voiam să vă zic.

 

Dragan Veselovici, Director de comunicare Ausvitz

La munca

vine ceva de prin spatiu rusesc si dam petrecere. Si se discuta despre BYOV

https://acronyms.thefreedictionary.com/BYOV

Ceva imi zice ca daca lumea se confuzeaza o sa iasa o petrecere interesanta

Baia teritoriu feminin

stiti discutia cu baia care e cucerita de cosmeticele doamnei. Ieri ma gandeam si io asa la acest fenomen ciudat. Si, realitatea e ca si la mine in baie e plin de creme, cremute, cremisoare, foarfece, agrafe si medicamente. Pe astea nu le consider aici, ca le folosim ambii.

Si am inceput sa fac si io inventaru. Sa vad si io cat detin in aceasta mare de produse. Si…mi-am dat seama ca am si io o periuta de dinti. Pasta la fel, e la comun. Dar am si io periuta mea de dinti. Si, undeva stingher sta un gel de dus pentru barbati. Si samponu, ca doar nu o sa folosesc sampoanele ei. un sprei si vreo 3 parfumuri, ca totusi cica sa nu putim. Bine, si o crema hidratanta de fata ca ma dau cu bicla si mi se usuca moaca. Si una nutritiva, ca doara nu sunt un barbar sa ma dau cu aia hidratanta inainte de somn.  Mai am si o crema cu care ma cert, io ii zic anticearcane, ea ca nu, anticearcan e altceva. Cred ca are dreptate, ca la cate creme are stie ea ce stie. Evident, nici macar nu are rost sa numar, ca am si un sapun de fata. Si crema de gomaj, cu tarate, eco. Doar nu dai cu crema pe moaca jegoasa. Si uleiul ala de barba primit de la M.

In rest nimic nu am ma. Simt asa ca baia nu imi apartine. Bine, ar mai fi cele 4 pile de unghii, forfecuta si unghiera, dar hei…cine nu are d-astea?

Voi tot asa napastuiti?

Dupe pranz

Bah nene…receptionera de la munca are asa un ras de taranca imputita si si-l mai si foloseste la volum maxim (hahaha, uite-te la mine ce amuzata sunt de ceea ce zici, hahaha) incat nu o data mi-as dori sa existe o familie americana care sa aiba necesar si compatibilitate cu ridichiile ei

 

Una dintre colegele mele isi spala punga de mozarella sa nu cumva sa se duca mizeria in zeama cand o taie….

 

Plm. Tre sa imi schimb ora de mansa

Economii

doamna: zic sa mai economisim niste bani

io: evident. Imediat ce cumpar biletele astea la King Daimond. Si vacanta asta. Imediat!

Concluzia zilei

Stateam io pe buda si ma gandeam la nemurire si la o salata verde cu ridichii. Si mi-am amintit de cazul aleaia mici infiate de americani. Bah nene, si cum stateam io asa si nu reuseam sa inteleg de unde atata empatie la bravul popor roman, empatie adresata unei tiganci (jur, am citit d-astia empatici cu „cine in toata mintea infiaza o tiganca, desi are doi copii acasa”) am reusit. Ca o coroana scufundata…imi aparea concluzia.

Bah… Ideea e simpla. Romanii vad cum o romanca mica o sa plece la o viata mai buna, peste ocean. Si chestia asta ii manca. Si, ca si cand asta nu ar ajunge, mai e si tiganca. Deci…cum pula mea sa permiti una ca asta????

Oare sa pun si rosii la salata cu ridichii?

Inghetata

mic fiind mai aveam acces la Polar. Pentru aia de nu stiti: polar era o inghetata de vanilie, intr-un ambalaj de unt, inghetata cu gust de unt. Era ceva de genul „cea mai proasta inghetata din istoria inghetatelor”. Fiind singura inghetata primea, in acealasi timp, si titlul onorific de  „cea mai buna inghetata din lume”. Plm.

Dupa au aparut oamenii cu aparate. Cu inghetata facuta acasa, nebatuta bine, cu urme de lapte in el. Plm, tot proaste, dar macar nu polar.

Bah nene…dupa care au aparut astea epice. Si, printre ele „inghetata pe bat”. Pfuai…cand mi-am luat prima data inghetata pe bat mi se parea cel mai epic lucru din lume. Am deschis-o cu mainile tremurande si am terminat-o toata. Si de atunci in continuare nu inteleg care e jmecheria. Voua nu vi se pare cam atos batu ala?