Stii ca tara nu mai are nici o sansa in momentul in care femeile cu bani din tara folosesc buttpluguri bile anale din china de le sare sarma…
Sau poate „sarma” din Moldova are si alte intelesuri?
Stii ca tara nu mai are nici o sansa in momentul in care femeile cu bani din tara folosesc buttpluguri bile anale din china de le sare sarma…
Sau poate „sarma” din Moldova are si alte intelesuri?
Deci, am iesit si io ca omu lunea la gratar. Ba nene, stiti cum stau in Romania potaile vagaboante sa le dai si lor ceva? Asa si aici: un cuplu de rate. Un ratoi si o ratoaica. Mac mac, macac, da sa manc. Eu „sa nu le dam paine ca mor”. Asa ca le-am dat salata. JUR, am auzit „mac mac muie roman sarac mac mac”. Le-am aruncat si niste paine „in sfarsit in pula mea de prost care esti, pardon, mac mac”.
Cred ca ratele astea nu stiau ce le face bine.
Daca sunteti curiosi: daca le dai carne de elan la rate mai au putin si iti cer si din berea aia pe care o bei, ca in sfarsit ai inteles ce ziceau
Orice s-ar intampla nu pot sa inteleg prea bine oamenii care considera o optiune alt-rigthul.
De aia cu ctrl right nici nu mai zic, mana dreapta e pentru maus nu sa stea hai hui pe tastatura prin locuri in care nu are ce cauta
Azi inauguram un nou scriitor anonim care nu are nume aici, dar care guestposteste prima piesa de teatru radiofonic de pe vreun blog si niciodata pe radio. Spor la citit.
Act 1.
Preistorie. Africa. Demult de tot. La început. Primii oameni. Culegători sau vânători. Ori ori.
Ogor larg de bălării preistorice 13% comestibile.
Primii oameni culegeau de zor.
La un moment dat unu își rupe cârca. Primu caz de acest gen din (pre)istorie.
Numai poate să culege.
A belit-o, practic. Nu culegi, nu vânezi = mori. Ce altceva să faci?
Și cum stătea el așa țeapăn în ogor între ai lui, toți aplecați, și se uita sumbru spre scurtul viitor, s-a scărpinat în cap, c-o mână-n șale și-a zis cu voce tare:
– Să-m bag pula!
Ăla de lângă el ridică capu din ogor și râde:
– Hă! Hă! Ce, mă?
– Ce, ce?
– Ce bagi?
– Pula
– Hă, hă! Ce-i aia?
– Asta (și-i arată)
– Așa am hotărât că-i zicem acuma?
– Nu, mi-a venit pe moment. Ce zici? Cum sună? Pula!
– Hă, hă, nu-i rău! Ia să vedem. Bă!
și mai ridică unu capu din ogor
– Hă?
– Pula
– Hă, Hă! Ce-i aia?
– Asta (și-i arată)
– Așa am hotărât că-i zicem acuma?
– I-a venit pe moment. Lu ăsta (și-l arată)
– Tare, bă, bravo! Sună plastic, așa… rotund. Pula… frumos!
– Ia vezi, ce zice ăla?
– Bă!
– Hă?
– Pula
– Hă, Hă, hă! Ce-i aia?
Și tot așa. Din gură-n gură. A înventat ăsta pula. Pe moment, așa.
L-a omenit tribu, l-a pus la loc de cinste.
– Ia d-aici pulpa asta de mamut, ar trebui să-ți ajungă vreo 3 ani.Stai cu noi în peșteră și ne-o mai zici p-asta cu pula. Hăhăhă…Ne-a plăcut mult!
Și așa s-a născut, cred io, conceptul de comunicare. Când nu ești bun de nimic altceva, vorbești. Ceva ce știe toată lumea, doar că unii o fac să sune mai bine. Pân-aicia, toate bune.
Scena 2.
Același trib. Peșteră. Ora mesei.
Au trecut trecut anii, s-a terminat mamutu, deja tot tribu se striga “bă. pula” și vine omu meu să mai cear-o porție.
Junioru de la proțap, mai nou pe lume, nu-l cunoaște.
Se uită pe lista de culegători activi, pula!
Se uită pe lista de vânători, tot pula.
Femeie sigur nu e.
– Bo$$, îmi pare rău, da matale nu ești pe liste. Sigur ești din tribu ăsta? Că nu te cunosc.
– Io, bă? Păi știi tu cine sunt io?
– Nu
– Inventatoru pulii, bă, băiatule!
– Ce, mă? Hăhăhăhăhă!!!! I-auzi, bă, la ăsta! Cic-a inventat el pula!!!!!! Du-te, bă, în pula MEA d-aici. Hai, valea că e coadă!
Deci nu e suficient s-arunci o pulă și să crezi că te-ai aranjat pe viață. Trebe să te pricepi a la long. Să ții ștacheta sus. Să vii mereu cu ceva fresh.
– Penis
– Ce-I aia?
– Tot asta
– Hmmmm… îi zicem în două feluri acuma? Parcă nu… Alceva mai ai? Da despre altceva, că asta clar rămâne așa.
– Aș mai avea, da e mai lung.
– Cât? Și despre ce?
– Mai complicat de explicat. Stăm la masa, bem ceva, c-o să dureze. Da o să vă placă maxim, vă promit. E mai tare ca pula! Pe ochii mei! Toată lumea atentă? Fiți atenți aici: La-ncep…
Cineva îi întinde un blid de mamut
– Bodaproste!
– Ce-i aia?
– Ajungem imediat ș-acolo. V-am zis c-o să fie grav rău! 1000 de nopți și n-apuc să termin. Totu nou nouț! Fresh! Deci fiți atenți aici: La-nceput a fost cuvântul și cuvântul era la
As putea sa incep acest serial „invatam programare cu animaloo”. Nu stiu. Mai vad. Dar, azi e prima lectie:
mediu dev: C# backend. Aurelia frontend. SqlServer ca baza de date.
Problema: faci o modificare care nu se reflecta in aplicatie.
inainte sa: recompilezi fisiere, cureti cache, injuri, dai restart la calculator, verificat iar in aplicatie, injurat, inceput sa plangi, mergi la cacare poate iti vine vro idee mai buna, injuri iar, verifici iar, recompilezi iar fisierul, cureti iar cacheul, iti dai demisia si pleci un an de zile pe o insula pustie unde sa il futi pe Wilson plangand ca nu s-a facut modificarea: Verifica ca chiar ai facut modificarea. Si ca i-ai dat si save, nu undo.
Tineti aproape pentru alte lectii
Chestia mea favorita, all time, din capitalism e urmatoarea:
Ah, ne pare rau, datorita unui departament, cu care departamentul tau nu are nici un fel de legatura, compania nu a putut sa isi indeplineasca planul de crestere de 150% deci nu o sa va putem da bonusul de 5%.
Dupa care urmeaza „dar ai vazut ce masina le-am luat la manageri?”
petitile online au aceeasi putere indiferenta daca is pe animaloo.wordpress.com ori pe petitiionline.ro sau alt sloboz d-asta.
Deci, as vrea sa incep o petitie sa cer baietilor care renoveaza Leur Damme sa puna si ei pe un zid un astronaut. Ceva mega epic si modern. Astfel incat, peste 300 de ani sa zica astia „uite, pe catedrala construita la 1100 apare un astronaut. Cum explicati asta? ALIENS!!!!”
Votati baaaah!
Io am o teorie. Daca citesti tot discworldul poti sa intampini orice fel de situatie neprevazuta cu un citat din cartile alea. Practic, e un fel de south park cu al lor „simpsons did it”. „Terry Pratchett wrote it”.
Avem acum plangeri ca vai, 1000 de ani de istorie au ars, ca nu o sa mai fie la fel ca e renovata. Aparent auru ala era de la mama lui de la doctor Sully care a facut-o.
“This, milord, is my family’s axe. We have owned it for almost nine hundred years, see. Of course, sometimes it needed a new blade. And sometimes it has required a new handle, new designs on the metalwork, a little refreshing of the ornamentation . . . but is this not the nine hundred-year-old axe of my family? And because it has changed gently over time, it is still a pretty good axe, y’know. Pretty good.”
Altfel „nu e islamofobie dar sigur musulmanii au facut-o”. Ca asa au tot facut musulmanii chestiile astea, subtil. Ca un avion in cladire
LE: bine ca totusi nu e Notre Damme de Bucuresti ca o refaceau frumos cu aur si termopane d-alea bune
Ma intrebau astia la interviu: de ce programare.
Si evident ca le-am spus despre placerea de a rezolva cate un task complicat. Despre continua nevoie de invatare. Despre pasiunea tehnologiei.
Cred ca daca le ziceam adevaru….”mic fiind nu prea imi placea sa invat, asa ca m-am gandit ca de ce mare sa trag prea tare sa muncesc” nu era un raspuns prea valid