Uneori exista niste chestii care pur si simplu nu vor sa fie facute. Adica, fara nici un fel de explicatie logica, universul conspira intru asi baga pula in activitatea pe care o faci. Cum ar fi mancatul unui covrig.
Dar inainte o mica paranteza. Covrigul era pentru a baga nitica energie inainte de un drum ceva mai lung, pe bicla. Care a inceput pe la 9 si ceva din bucuresti, la iesire spre giurgiu si s-a terminat la 6 sumpic acasa la mine. Intre timp, am ajuns pana la o manastire din bulgaria, denumita Dimitrov din satucul Basarabov.
Despre drumu cu bicla, ce sa va spun: Pana la giurgiu e destul de ok, chiar si pentru unu neantrenat. Mai ales daca viteza de croaziera este prietenoasa 30km/h, totul e ok. Vantul te cam bate din fata, dar nu e stresant. Soferii extrem de dubios de relaxati, drumul dupa iesire din jilava perfect, toate conditiile pentru o pedala buna.
De la Giurgiu pana la Basarabov e mai complicat. Intai pentru ca podul ala nu e cel mai prietenos cu biciclistii, in al doilea rand ca incepatorilor ca mine le fac vizita diverse crampe (noroc ca aia de pe langa au si magneziu), in al treilea rand pentru ca in bulgaria drumu e destul de nasol. Cel mai neplacut este ca are gauri, fix pe zona de rulare a ciclistilor.
La Russe, personal am avut un soc. Pe urcare mergeam ca melcu mort, iar soferii stateau extrem de linistiti, ori in spatele meu ori la strazi care se intersectau cu noi. Fara claxoane, fara scartait de roti, fara stres. Noroc ca mai incolo au aratat si bulgarii ca au cocalarii lor, dar nica stresant, totusi vin din bucuresti.
Cel mai frumos la drumul asta e intoarcerea. Falsul plat de la dus, acum e la deal. Vantu din fata e de vis. Dealul de la Daia amu il urci. Muschi dor si practic fiecare kilometru de sosea trece cam in 2 minute. Si te uiti si vezi ca scrie Bucuresti 50km. Si te gandesti ca te doare curu, spatele, un triceps, picioarele nu te mai asculta si nici respiratia nu mai e ca pe vremuri. Si dai si dai.
Acum recunosc, am fost nesimtit. Le-am zis baietilor ca daca vor sa ajunga, n-am ce sa caut la trena, asa ca timp de vreo 40km am stat in spate, liber de vant. Fremos si mersi.
Ca totul sa fie frumos si deosebit, ultimi 20km a inceput si ploaia cu temperaturi sub 20, ceea ce a mai ajutat la pedalat, dar si la nevoia de alcool tare acasa.
Pana la urma, s-au strans de vreo 200km, ceea ce pentru un gras neantrenat se poate considera o suma decenta.
Inchei paranteza.
Asa, va ziceam de covrig. Deci ba nene, iau io covrigu, ajung la locu de intalnire, dau noroc cu unu dintre biciclisti, imi cade din mana bucata de covrig rupta intru indesare in gura. Zic, asta e, plm, mai am. Ne suim pe bicle, dau doua pedale rontaind la covrig si gandinduma la faptul ca o sa belesc pula pe traseu, moment in care ma trezesc cu rotile in sus si covrigul pe jos. Niste neni din parc, au pus un fel de speedbump dala, sa isi protejeze cablurile. Evident, fara nici un fel de atentionare sau colorare diversa. Eu cum eram atent la covrig si doar cu o mana pe ghidon, am fost victima sigura.
Deci, universul a complotat cum a putut sa nu pot hali si eu un amarat de covrig. Sau poate stia ca nu imi face bine la dieta?
Poze:
Repaos la giurgiu
usor ii in jos cu burta mare
manastire si trepte
portul din basarabov
parte din scandalagii
Poza cu covrigu n-am
Unde scriu lu gigel 