Ramasesem la mancarea frantuzeasca. V-am zis, cel mai neplacut este ca, pe langa ca fu dimineata, era si “ai venit ai plecat”. Enervant, pentru ca urma prima proba intr-o bucatarie reala.
Intre timp ne-am adunat toti si la pensiune, unde ne-am combinat pe caprarii. 2 in camera. Eu am stat cu Siso, care zicea ca nu sforie. Ba sforaie. Cica am sforait si eu, care plm, eu nu prea sforai, dar la ce oboseala era acolo.
La pensiune se vedea iar cat de diferiti suntem. Cativa stam si beam si discutam. Altii ajungeau si se bagau in camera la citit. Net era numa ce aveai pe telefon unde era semnal. Zapada si frig afara. Pensiunea e fix in pula cu satelitu, dar misto. Bere numa de la Lidl.
Lucratul in bucatarii mari te face sa intelegi ca chefii nu sunt bulangii fara motiv. Acolo e armata. Noi nefiind organizati, toti vrand sa fie chefi, se urla la concursurile pe echipe, mai rau decat fac eu la fotbal. Si eu fac rau la fotbal 
Dupa nunta am fost asa nervos ca l-as fi omorat pe tipu care s-a propus sef peste echipa mea. Futuse intreaga distractie si toti eram obositi si nervosi. Rau ce l-as fi omorat. Am scapat mana intr-o sticla de uischi si una de votca, deci pana la urma ne-am calmat.
Dupa, am decis sa nu mai zic nica rau de lume. Si nici nu m-am mai bagat in clinciuri, chiar rugand-o pe tipa de imi lua interviuri sa nu imi mai puna intrebari d-alea, pentru ca nu o sa raspund la ele. Nu a fost bai, aveau destui care sa se calce pe urechi intre ei.
Incet incet incep sa apara si coltii. Cu cat te apropii mai mult de cascaval cu atat se vede caracterul oamenilor mai bine. Si, in mare parte, caracterul ala nu e bun. Cum sa va zic, master chefu e ca alcoolul. La inceput lugu lugu, dupa care incep sa dispara filtrele alea sociale. Si incepi sa calci pe cadavre, sa exagerezi pe partea de actorie, sa marai cand nu iti place ceva. Pentru ca da, lumea intelege ce se vrea de la ea. Si fiecare isi joaca rolul, fara sa fie nevoie sa te puna cineva sa faci asta. Eram diferiti, dar bateam toti spre histrionism.
Incep si anumite judecati sa cam para strambe. Oricum, de la oboseala si stres toata lumea gatea din ce in ce mai prost. Alegerile nu-s musai cele mai obiective, tinand si cont de faptul ca era un show. (Dupa sezonu nostru am vazut ca ii urmareau cu camera peste tot. Noi macar am avut nitica intimitate). Dupa o luna in care oricum am gatit cel mai prost din viata mea, am cedat. Neintentionat, dar am ratat doo feluri de mancare. De fapt, pe unu nu l-am ratat. Doar ca l-am facut atat de iute incat asiaticii ar fi zis ca e usor picant. Pe al doilea l-am ratat si ca idee si ca executie. Oricum, deja intrasem pe concediu fara plata, care incepea sa doara. A mai fost si finala…de care nu discut. Am stat pana la 7 dimineata acolo, deci Mimi si Petru au avut o zi proasta si nu pot sa zic de vreunu ca nu a gatit cum trebuie. Doar ca senzatia noastra, a fost ca Mimi ar fi trebuit sa castige.
La montaj e misto. Te scoate producatoru cum vrea. Petru a fost scos ca acel copil care isi vede de treaba si toata lumea il uraste pentru asta. Pentru ca lumea e proasta si nu intelege nimic.
Chestia asta o vezi si pe net. Lumea era “mandra de noi”. Coane, cum poti sa fii tu mandru de mine? Ma cunosti? E prima data cand m-ai vazut. Participam in nume propriu. Ce plm ai facut tu sa fii mandru de mine? Ia-ti mandria si bagati-o unde nu te vede soarele. Altii erau suparati pe chefi. Ca plm, n-au stele Michelin, deci nu exista. Si ca ei s-ar duce numa sa ii scuipe. Sau numa sa le dea parizer. Si alte minunatii d-astea, care nu aveau nici o legatura cu realitatea.
De final asa. “Cati bani ai castigat” – o gramada. nu am castigat ci am cheltuit. “De ce” – “pentru ca daia”. “Dece nu te-ai facut bucatar” – “am rate mai mari decat salariu de bucatar”
Unde scriu lu gigel 