
nainte de tuate, la maraton am iesit ultimul, la concurenta directa cu un melc racit si o testoasa care cand era mica a avut mana rupta. din cauza ca la final am aflat ca nici unu dintre cei doi competitori directi ai mei nu erau inscrisi in concurs, mam decis ca aceasta poveste sa nu contina nici un fel de indicatii pretioase privind cei doi.
sambata, dupa trezire, mam dus la buda, meam facut ce aveam si io de facut ca tot omu.
bagat toate cele prin masina, descoperit ca bicla nu mere pusa pe suportul de masina, infipt bicla in porbagaj, luat restul de uameni, infipt bicle pe unde era cazu si hopa tzopa la sibiu.
descoperit locul in sibiu de unde era cu plecarea, inscris, vorbit cu unu doi uameni si plecat la locul de somn. Mancat ca porcu numa carbohidrati si ceva mai tarziu decat preconizasem somn.
Dimineatza la 7 deja nu mai aveam stare. voiam sa urc odata pe bicla si sa plec. Asa ca neam dus la plecare, facut ultimele reglaje, uitat alte reglaje. Plecarea a fost cu 10 minute mai tarziu decat estimat, niica grav. Pana aici.
prima parte s-a mers umpic haotic, jumate pe langa bicla jumate pe sub. Prima problema: un namol nu grav in care am intrat cu tuata talpa. 1 minut de curatat talpa si dai pompa. A doua problema minora. un raulet. Am incercat sal trec pe roti, mam dezechilibrat…urmatorii 15 km am mers cu shoshoni faca fleasch fleasc. Sau cum fac ei cand sunt fleasca.
Dupa 2 ratari de traseu si inca 5 minute perdute la un marcaj uarescum confuz, am ajuns in plutonul celor din cuada. Dai pompa maxima, panta in jos, viteza frumoasa, incheieturile se plangeau de la zdruncinaturi, zambetul era pe fata, cand, din spate am auzit binecunoscutul sunet al unei pene la cauciuc.
Jos de pe bicla, 2 minute camera era pusa la locul ei…si de aici timp de juma de ora am tot incercat diverse modalitati de a pune la loc schimbatorul spate. desi am facut operatiunea asta de multe ori, adica pana, in continuare pusul schimbatorului spate este cam ca cand am invatat sa fac nod la cravata, 100 de teste, ca pana la urma mere ea.
Am pus ruata, am dat sa plec, schimbatorul spate, pl. Mam dat jos sa strang cablu si am descoperit ca io nu ma uitasem sa vad dece am pana. Era un mare cui. Perdut inca ceva timp cu scosul cuiului cu mana, ca pl cleste. Plecat, ajuns in sat, perdut ceva timp si intrat in catarare. deja un kil de apa se dusese dreaq. Dupa ceva km, dat de punctul de alimentare, bagat o tona de apa in mine si prin dispozitivele de carat apa purtate si dai iar pedala.
constient de faptul ca ceva e in neregula, am testat ruata spate. Mergea franata. Reglat. Dai iar pompa, pana la un sunet ciudat din spate. Butucul papa.
deja, dupa ce ca eram constient ca is cam ultimul, cu butucu papa, cheful de pedalat tindea vertiginos catre 0. Urmatorii km au fost din ciclu, ba pe bicla, da mai mult pe langa, momente de „io ce mortii masii caut aici in loc sa fiu intro bodega beat?”. Ajuns si la varful magura, care coincidea cu cel mai inalt punct la care urma sa fiu. De acolo o panta frumusica, urmata de o panta extrema. Din pacate, frana fata nu functiona conform regulamentelor interioare, asa ca am dato mai pe mic, pana am ajuns si la ultimul si al doilea punct de aprovizionare. Baut iar apa, prins umpic de forta, de parca mai conta, deja depasind timpul pe care il speram, si dai iar la pedale, cu sfatul primit pe fuga „ai grija la coborare”.
am avut grija maxima, nafara de un moment cand am vazt o oame de o stiam. o juma de secunda nam fost atent, am iesit cu roata fata in decor, prins o gaura, revenit cu bicla pe drum, mers 10 metri numai pe ruata fata cu ghidonul intre picioare si, cu o bufnitura destul de evidenta, cazut pe stanga. Verificat daunele, care constau intro pereche de pantaloni prafuita, o sticla de apa sarita din buzunar si un cot plin de sange, am vrut sa urc sa plec. NU. intai a trebuit sa caut ceasu de la ciclocomputer. dupa doo minute, dai iar la pedala.
la un moment a mai aparut si o coborare din ciclu:”wtf”. pietris, frunze, poteca mica = luat bicla in brate si hai la sport. Coliva de pe bomboana a fost si ultimul deluretz, nu fuarte greu, dar deluretz. Coborarea care a urmat a fost minunata. Pe iarba, bicla zdranganind din tuate cele, minunat. perdut inca o portiune mica drumu, intors, ajuns la garla, batut cu un caine ciobanesc, pedalat cu greu pana la camping.
la camping, evident lipsea un punct de achizitionare alu bere. Care io, baiat dejtept, uitasem o bere din slovacia in masina :D. baut bere, tolanit la suare, luat diploma de participare, plecat.
fu tare. fu misto. si o sa mai fie si la anu ca anu asta s-a cam gatat pentru mine.