Deci, ieri am avut o mega idee, care nu a fost a mea: sa mergem la restaurant la indieni. Nici macar apararea:”e mancare extrem de scumpa si nici prea buna” nu a fost considerata adecvata, asa ca intolit in cel mai bun tricou al unei trupe obscure, am ales sa mergem la indieni. Si am ajuns.
Am asezat cururile pe scaun, am primit meniul. Prima pagina, tarii. Nu am bagat in seama nimic. a doua pagina mi-a adus palpitatii. Cea mai eftina bere: 12 lei. La 0.33. deja incep sa injur pastia. Dupa ce ca ajung la niste sume exorbitante cu berile, nici macar d-aia de 0.5? miaj pula
Deja palpitatiile mau luat de jos in sus cand am vazut si preturile la mancare. N-am fugit urland, am zis sa pastrez demnitatea.
primu fel. Niste 6 bucati de branza banala, lasata peste noapte in condimente. Cu niste legume calite. Si 3 sosuri, dintre care doo dubioase si unu iute. O mancare decenta. La 30 de lei portia: o porcarie
al doilea fel. doo feluri. Miel fiertoprajt in sos dala deal lor. Cu ceapa multa si tocata mare, model lene. Si ghimbir. Acilea pot sa recunosc ca fu prima oara cand ghimbiru avea rost intr-un fel de mancare.
celalalt fel pui is sos de mango. Adica, nu exagerez, puiul pe care il face orice gospodina mai proasta si pune numa pasta de bulion pe langa, e destul de asemanator. sosul interesant, dar cam atat.
se pare ca condimentarea “mild” a mancarurilor inseamna fara neam de condimente. deci iar plm
painea: scumpa, dar buna. si putina.
Concluzii:
– mancare decenta
– preturi nesimtite
– de unde pula mea fac si io rost de set de vase de alama?
nume: Karishma
Unde scriu lu gigel 