din pacate a venit si ziua de vineri care coincida fics cu ultima zi de distractie. Sau cum se chema ea.
Dimineatza dupa ce am trecut in revista daunele patite la ultima cazatura cu bicla: niste zgarieturi pe bicla, o chestie de la bicla lipsa, niste zgarieturi pe picioare, precum si o buca (aia din dreapta) neagra, am trecut la dat toate bagajele jos. Urma sa vizitam cea mai mare cascada din europa. Fiind fuarte dimineatza, mia fo lene sa imi pun si sandalele, asa ca…o sa vedetz.
Drumul pana la casacada ajunge la un moment dat pe macadam. dupa o cazatura intro balta :P, am continuat sa urcam pana am ajuns la o zona unde aveam nevoie de MTB obligatoriu. asa ca jos de pe pedale si dai la picioare.
am ajuns si la cascada, am lasat biclele la baza, neasigurate, am pozat, am urcat, pe la aproape de juma io am zis cam bag ceva si mam intors la bicle. restul au continuat in sus.
dupa un somn de o ora, picioare bagate intro garla si vazut un pastrav care sarea din apa, mam dus sa beau si io o bere si sa manc un crenvust. Recuperat oamenii, urcat pe bicle, asezat pe strada si dai in jos la vale. Penca schimbatorul fata nu era bun, nam pus pe foaia mare si nici nu mam riscat sa las mai sus de 68km/h cu butucul fatza umpic bushit.
Luat bagaje si directia inspre gara sa lom trenul sa ajungem in salzburg. In oraselul cu gara ajungem cam cu 20 de minute inainte de plecare, facem cumparaturi pe fuga, ajungem la tren. „Gata Bogdan, tot ce a fost mai greu a trecut”. Probabil de cand marius (colegul de ap) mia zis asta, nu mai am incredere in aceasta propozitie zis de un marius. Se pare ca am dreptate, penca odata ajunsi in gara, am aflat ca trenul cu vagon de bicle vine intro ora.
S-a luat o decizie de comun alcool, sa ne bagam ceva in trenuri si sa dam pedala, desi cei 25 de km care ne desparteau de Zell am See erau clar de neparcurs in timp pentru primul tren catre salzburg.
dai peadala si mai plin de bagaje decat de obicei si intro ora sumpic am ajuns si intrun magazin din oraselu sau ciofi cu pricina. CUmparat inca ceva, ajuns in tren, nani de voie.
Seara in salzburg ploua, asa ca odata ajunsi la destinatie, meam schimbat papucii cu sandale si dai drumul la o vizita nocturna.
ca un moment amuzant, din 6 uameni, 4 aveam pantaloni de ciclism. adica da, licra si cu oole la vedere. Marius, „ghidul nostru”, ne anunta „Unde coboram acum pe stanga este un bar gay”. Uitandune la noi am concluzionat ca daca am merge in bar, am fi un fel de vedete, dar acest statut nu ne-a entuziasmat prea tare, asa ca duar neam benoclat prin oras.
Sambata
orele 5, scularea. Nui toma usor. Plecat la gara,despartit de doi uameni. dupa 3 trenuri si 7 ore am ajuns in viena, care dupa numa o ora am ajuns si la masina.
Daici nu prea se mai intampla niica deosebit. biclele in masina, oprire in timisoara, schimbari de soferi, somn in cheile oltului si duminica la orele 10 jumate ajuns in casa la timp pentru finalele olimpice de baschet, polo, handbal si fotbal (toate masculine).
ce a ramas dupa asta?
sambata am realizat ca fizic, psihic si in special nazal (puteam io desi facusem dusur, puteau tualele, putea sacu de dormit, mainile mele erau negre de ulei de bicla) nu mai reuseam sa fac fata mult timp, fara o pauza de 2 zile
bicla umpic zgariata pe cadru, tija de la sa cam stricata de porbagaj, butucu fata face scandal, schimbatorul fata nu mere toma bine
ma dureau antebrate, coapse, spate, gat, fund (de la sa porcilor).
revenirea in tara a fost fics cum canta Cris Rea intruna dintre cele mai cunoscute melodii ale lui.
deci, ca o concluzia: Vreau inapoi pe bicla si la anu am in plan una dintre destinatiile din lista: Franta, Grecia, Spania.
sa nu uit de STROH la concluzii 😀
Ei cam asta fu tot. luni va zic de concursu de metebe la care creca ma duc duminica