Langa Bucuresti, la nici 150 de kilometri se gasesc locuri misto de vizitat, cu chestii tari pe acolo si energii ale pamantului. Plm, pe la buzau cica e un centru d-asta cu energii jmechere, ape tamaduitoare si alte prostii d-astea, de care nu vreau sa vorbesc, pentru ca capacitatile mele pe radiocaptare sunt limitate. Insa, pe acolo gasesti o zona destul de bruta, fara marcaje, cu camere facute direct in piatra, cu padure deasa si liniste deplina, la fix pentru o plimbare decenta.
Asa ca, in uichendu asta profitand si de ziua de luni, am bagat o fisa in aparatu virtual “vizitati buzaul”. Problema este ca, dupa cum v-am zis, zona este fara marcaje. Asa ca am gasit o ghida care sa stie despre zona si am purces inspre intalnirea cu dansa si traseul.
Cum treci de magura, de la buzau spre brasov, treci prin satu care seamana cu Patargele si faci dreapta. Pana la dreapta, drumul este impecabil. Dupa, pana la baza traseului, satul Alunis, ai nevoie de un 4X4 pur. NU de alta, dar bombardamente timpurii combinate cu niste rampe pe macadam, fut ambreiaje vechi si masini joase.
atata tot despre traseu. Este traseu de subcarpati cu mers prin padure de foiase. Tot felul de chestii gen Pizda Muntelui (grota cu aspect vulvar), Biserica lu Ioan (taiata in piatra), cabana de vara alu Dionise, o camera sculptata la 4 metri, ar fi cateva din chestiile pe care le-am vazut. Dar, vreau sa va povestesc despre treehugerii radiologi sau cum plm se cheama astia de inteleg energia.Pentru ca, pe langa noi 4, inca vreo 40 de oameni au apelat la ghid.
Vine o panta a prostului. La capul ei toata lumea moarta. tipu cu care mai eram ajunge sus si isi aprinde o tigara. O tipa se uita uimita si il apostrofeaza “IN AERUL ASTA? REALLY?”. Superba replica, a doua zi la o tabla, cand venea cate un zar d-ala nesimtit, “miash pula ce noroc ai” a fost inlocuit cu brio de “in aerul asta tu dai 6 6?”
Continuam. La urmatoarea pauza niste tinere domnisoare si unele nu neaparat atat de tinere sau de domnisoare, s-au apucat sa imbratiseze copaci. Culmea, nu era o metoda de a isi trage aeru. Fiintele umane in discutie trageau energie sau ce plm trageau ele de la copaci. N-am zis nici acilea nica.
Ajungem noi langa prima chestie cu pietre. O tanti “cine vrea clopoteii tibetani”. Pac 2 fiinte umanoide s-au repezit in clopotei si au inceput sa dea din ei. Chestie care a continuat inca vreo 20 de minute, fix timpul petrecut pe langa grota lu Dionisie.
Intrebare: “dar dece dati din clopotei” a primit doua raspunsuri. primul, foarte clar: “daca nu intelegi, n-are rost sa iti explicam” si al doilea, ceva mai ambiguu “decat zgomotul de la oameni, mai bine clopotelu”. Mie mi se parea fix din zona talangii de la oi, dar plm, v-am zis ca io nus cu energiile.
Ajung si io sus in grota. ma uit, citesc despre dionisie, dau sa pozez, cand pac, din dreapta mea o tipa incepe sa cante o melodie de prin lord of the rings ceva. intro elfa sau alta limba pe care eu nu o inteleg. Nu spun ca canta rau sau ca genul de melodii m-ar indispune. Dar, modul aleator in care s-a asezat in colt si a inceput sa cante, imediat ce a intrat in grota m-a speriat. Asa ca am iesit afara unde nu stiam exact cum sa lesin mai tare de ras.
De undeva de deasupra, da pa cer, incep sa apara niste tunete. Credeam io. Ba mai mult, credeam ca aia sunt niste nori aparuti din motive meteorologice. Ca atare, am realizat ca apucam sa ajungem la biserica lu ioan si sa stam acolo sa se termine ploaia. Culmea, am si ajuns acolo. Am intrat in biserica . Dupa mine elfa. Care iar incepe “lalalalalal”. Pula mea…am iesit instant afara, neintelegand exact care plm ii pavlovu aleia? Pac grota pac cantat? Io am asta numa la dus. Sau pe bicla. Am iesit in ploaie. Ploaia doar ma uda nu ma sperie.
Inte timp, intra toate ezotericile astea in biserica. Si dai cu clopoteii. Fix in spatele tipului cu care eram pe acolo. Care iar, se trezeste dezechilibratu sa le roage p-alea frumos sa termine, ca nici el nu fumeaza, dar i-ar placea sa bage vreo 6. Ce daca restului nu ii place.
Momentul asta s-a dus echilibrul doamnelor pe pula si au incetat cu cantecul si talanga, neuitand sa concluzioneze: “mda, d-aia ne ploua, pentru ca sunt elemente printre noi, care au dezechilibrat energiile”.
si eu ca prostu, credea ca aburi de apa, curenti, aer rece, aer cald, cumulus bubulus si alte cacaturi. Noroc cu hipiotii ca am aflat de puterea mea ploiasa.