Incet incet, ca duara nu repede, au trecut si urmatoarele zile. Praslea era deja concentrat pe treaba cu blec metalul si pe visele cu oo. Avea momente in timpul zilei cand vedea oo peste tot.
-bah calule, nustu daca o sa reusesc.
– aha. ce?
– cum ce? Esti cel mai tampit cal vorbitor pe carel stiu. Sa castig finala de air guitar de la anu.
– aha. ma gandeam io ca nu e vorba de concertu de maine.
– maine e? ioi…uitasem.
– poi ma praslea. ios cel mai tampit cal vorbitor pe carel stii, penca is singuru. Deci, tehnic is si cel mai inteligent cal vorbitor pe carel stii. Asta duce la o situatie aproximativ paradoxala, in care eu, sunt atat cel mai prost cat si cel mai inteligent. Ceea ce mintea ta s-ar putea sa se loveasca de zid, gandinduse la asta.
Pe de alta parte, situatia ta, nu este deloc paradoxala. TU esti chiar cel mai imbecil om pe carel stiu. Norocul tau e ca miesti simpatic.
– mdea.
Ei bine, tipul asta de discutii, cal-praslea, aveau loc din cand in cand cu o frecventa de 5 discutii pe zi. Si nu, nu erau amanti. In primul rand ar fi fost o relatie poponareasca (amundoi fiind masculi), in al doilea rand calul era ocupat cu niste iepe meseriase din grajdul imparatuluisi in al treilea rand, in povesti, fiind destinate copchiilor, nu se afiseaza relatii sexuale.
cand ati citit ultima uara „Si fat frumos, dupa ce a omorat zmeul a luato pe ileana, a puso capra pe cal :P, si a inceput sai dea la duamnele buci, de urla sarmana fata, ca s-a timidizat si Sfanta Vineri, care ea fusese mare bagaboanta inainte de asi descoperi latura de dinainte de sambata”
ca am rezolvat si acest lucru, nainte sa continuam, vreau sa mentionez, ca desi a fost un uichned greu, cu niste litri de bere si niste umpic de uischi introdusi in corp, ficatul rezista.
Si iaca asa, pe nesimtitelea aproape, a sosit si seara concertului. Praslea s-a prezentat la poarta, a zis numele trupei, a luat biletul si a intrat. Impreuna cu el, in sala, mai erau doo tipe (prietena basarului si sora ei), o musca, intrata dintro greseaala, care in curand o sa se dovedeasca fatala, nici un caine si un scaun. Asta daca nu punem la socoteala singurul barman care avusese curaj sa ramana la concert si ce cativa tehnicieni, toti cu casti pe urechi
„ce ciudat” se gandii Praslea. El era obijnuit cu sutele si chiar miile de oameni care veneau la concursurile de air guitar. „dece oare nu or fi venit mai multi uameni in public?”
Raspunsul a venit imediat cu intrarea trupetilor. efectul auditiv era acelasi cu un om care se ineaca in timp ce in jurul lui explodeaza o uzina de tuburi de pasta de dinti. Niste urlete inalte, pe un fond de zgomote inalte l-au priponit pe Praslea. Ochii se deschisesera mari….si dintro data in fata lui a aparut un Ou. Oul avea doo maini, doo picioare, doi ochi…si nici o gura. Mergea incet inspre o prapastie si fics langa prapastie s-a oprit.
– salutari stimate. oul parea un ou vorbitor nebun. nu era nimeni.
– salut Dizzy. ce faci? se auzi o voce de nicaerea.
– iaca ma duc sa trec.
– Asha. bun raspuns, zisa iar vocea.
Imediat un pod si-a facut aparitia ca de nicaeri. un zgomot de fond se auzea din spate si toate actiunile se petreceau in conformitate cu el. Undeva in departare un dragon urla flacari pa ochi si vorbea cuvinte neintelese. Mai jos…sub pod, niste cerberi infioratori latrau la ou. Oul se misca, de parca nimic din tot acest cadru teribil nu il infricosa.
Avea in fata un vrajitor, care nui permise sa treaca. Asa ca s-a intors, si a gasit sub o piatra o cuada de soparla. Niste tunete se auzeau din inaltul lateralstangului, fara sa apara vrun nor.I-a dat coada vrajitorului care l-a lasat sa treaca. Oul continua aventura lui, nederanjat nici macar de seria de urlete inalte scoase de un pin de munte vorbitor, mai bine zis „inalttipator”.
Praslea era uimit de aventura oului, asa ca a continuat sa se uite la ea. Undeva in stanga lui praslea, sora prietenei basarului era lesinata iar prietena lui fugise de mult afara, gandinduse la sfaturile lu maicasa „in loc satz iei si tu un vocal bun, de power metal nordic, cu succes si bani, tu te uiti la basari de blec??”. Praslea, contrar asteptarilor multimii, avea ochii deschisi, necrapati, si se uitat impasibil la trupa care performa in fata. Era trv klt, aproape maxim. Deja era a 4a melodie si trupetii erau nervosi. Niciodata, in viata lor, un om nu rezistase celei dea doua piese. Nervii cei mai mari erau si din cauza faptului ca discografia lor era limitata. nu avusesera niciodata nevoie de mai mult de doua melodii, asa ca nu facusera decat 5 melodii in viata lor. Mai aveau numai una si nu era foarte dura. Insa, vocalu sia exprimat interesul intru a face melodia mai dura decat diamantul, sa te rupa in doua, sa treaca sunetul prin om ca prin unt.
Au inceput. Intai un urlet prelung continuat de toba. Basul era din alta lumea. Praslea vedea cum Dizy continua sa mearga. trecuse si de mos craciun, caruia a trebuit sa-i aduca un ac si o atza magice, pentru ai coase sacul, rupt. Solistul a continuat apoi cu o incantatie, scuasa din Abecedar, dar tradusa in germana. Duritatea cuvintelor si imbecilitatea lor il omora instant pe barman. Se pare ca, intrun moment de prostie, nu isi luase casti cu protectie 100. trupetii urla toti „ANAAAAAAAAAAAA HAAAASSSSSSSSSSSSSSSSSSST APPPPPFEEEELEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE EEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEN” dupa care lesina.
Dizy gaseste merele fermecate si termina nivelul. praslea isi revine din vis. Se uita in jurul lui si nu vede decat un tehnician speriat in fundal. Iese afara, isi ia calul si pleaca acasa. Inca se gandea „cio face ou ala cu niste mere?”
Vestea reusite se duce in toate ambele doo imparatii. Praslea e primit acasa cu doo paini niste sare si tuica. Ajunge in camea. isi lasa jos chitara invizibila, da niste pet de votca la veverita si adoarme.
Somn usor si voo