Burtz

Az iar mancare. O dubiosenie gasita pe la costachel: burta ca la lyon facuta insa burta ca la lupu din tineretului.

Totu a inceput amu doo zile cand cu gateala, deci am taiat burta in tofelu de bucati si am ferto. Acolo zice fidelutza si creca mere mai bine, ca se face uniform si mai repede. Deci nu faceti ca mine ci ca costachel.

Evident burta desi prefiarta am mai fierto si io odata. Cu condimente (trebuia, dar am sarit partea cu sarea si piperu si alte traznai, punand numa legume).

pre dansa am puso la prajeala soteala sau cum vreti sai ziceti.   (clozap pentru aphexa care are si ea mai multe versiuni de burtihan alfel decat ciorba)

Ei bine, aici am sarit pasu in care in tigaie am prajit ceapa

  ––––––––prajit–––––––––––->

 

Asa. Intru cat burta fearta (dupa cum se si vede in poza) mai avea zama multa, am scurs zama intrun vas si am lasat burtile la prajit in continuare, pana sa ajunge la culoare maro care ne place si ne spune cum ca maillardu e acolo si ca e mai bun, adicalea.

 

 

Amu vine problema in creer de animal care nui place sa arunce zemuri cu aroma, iar aroma de burta nu prea mere chiar la toate tocanele sa dau zeama la congelator pentru alceva. Asa ca, zama de la burta am aruncato intrun vas, iam dat cu 4 linguri de otet de la tarhon si am pus la redus  pana s-a redus da tot ca s-a si caramelizat un pic. Nu in poza asta. Pe langa cacaturi otet si asa, pe final iam dat si cu niste usturoi

   – desi am vazut in blogosfera gastronomica romaneasca usturoiu taiat mare si in nesimtire, revin cu ideea urmatoare: pentru a avea sens in mancare usturoiul tre tocat cat mai marunt posibil. din asta de mai sus 3/4 au mers la fiert 1/4 crud in burta a carei evolutie e dupa cum urmeaza:

––dam cu leustean si cu zama si cu sare si piper––> ––daca e burta mere si parmezanu, iar daca e parmezan mere busuiocu ––––> –––si clozap––>

 

De pe langa.

Busuoic:

feriga extrasa nesimtit de la munte:

inspiratie: