Prieteni

Uneori ai „prieteni”. Oameni haini la suflet care tu le zici ca is preteni si ei nimic nene.

Am unu, sa ii zicem mebezeu. El e ala pe care il intreb mereu cand e cu renovari. „coaie zi si mie”. Ma. Si sunt momente in care nu am chef sa fac o treaba. Gen, sa dau jos tapetul inainte sa il gletuiesc. Si il intreb pe mebezeu: „bah, zi si mie se poate da cu glet peste tapet?”

MBZ:”ihi”

IO: „cum?”

MBZ: „fii antena. Stergi tapetul de praf. Dupa care iti prepari gletu. Dupa care dai cu glet peste tapet. Cand se coșcovește dai jos si gletu si tapetu si faci in pula mea treaba cum trebuie. Pune mana si da tapetu ala jos ca nu slabesti”

Prieteni in plm….

mi se sopteste din casca ca ar trebui sa ii zic mersi. Mersi ca ce ma? Ca ma pui la munca? NU!