Vacanta. Nafplio

Sau Napoli de Romania.

Atena. Are si aeroport unde a trebuit sa recuperam oamenii. Si sa preluam masina de la o firma de inchirieri. Daia ieftina ca vorbim totusi de mine. Si…dupa niste nervi si un telefon am reusit sa dau de firma care trebuia sa imi dea masina si sa iau si masina. Fara surprize tip Romania unde masina de 100e a fost de fapt 400 ca trebuia platita si asigurarea.

Ne-am suit in furia alba…am intrat pe autostrada si am accelerat. Acceleratia a fost atat de violenta incat am simtit toti cum spatiul s-a curbat, timpul s-a dus unde avea el treaba, undeva in univers o gaura neagra si-a inceput campania de BHM si un psdist s-a gandit sa nu mai fure. Nu de alta, dar masina a ajuns atat de tarziu la viteza de croaziera de 100km/h incat sigur a fost un eveniment cosmic. Nu mai vorbim de momentul in care era si un deal. Ce, 80km/h nu e o viteza decenta? Muie ma. Dar, pentru ca vacanta nu ne pasa.

Ajungem si la Nafplio. Las masina in parcarea din zona si incepe si vacanta. Nu de alta, dar am incercat intr-o zi sa iesim cu ea. La intoarcere, pentru ca eram la 11km am zis ca beau io un vin si conduce doamna. N-am mai avut voie sa „conduce doamna” in Grecia

Dar. Revenim la Nafplio. Orasul e super simpatic. In continuare domneste o stare asa de dezolare, dar mult mai putin decat in Atena. Orasul e cochet, inghetata e buna, mancarea e foarte buna. Plaja suge, fiind bazata pe pietre, dar are partea de beton unde stam la umbra si bem bere. V-am zis ca toti 4 eram setati pe „stat la plaja” ca pesedistu de mai sus pe nefurt? Deci e irelevanta in povestea noastra

Statiunea e cam pentru greci si cunoscatori, asa ca lumea e destul de plina de greci. Repede asa: hotelu fu simpatic, desi cam scartaia (cladire veche). 4* la ei nu sunt chiar ce as astepta de la 4* dar personalul foarte misto.

Chestii care m-au amuzat si i-am bagat in zona de „dar de ce”. Nu ar face grecii astia, autoritatile, nimic in plus. Am fost la micene. Am fost la o fortareata. Multa istorie. Multe pietre. Multe ruine. Bah nene, poate is io ciudat, dar nici macar un cacat de macheta. „uite, asa credem noi ca arata intreg complexul, luati si minunativa de creierul oamenilor care o ardeau pe aici”. NU. ceva desene din care, daca nu esti arhitect, nu intelegi nimic, niste descrieri, 12e va multumim, pa.

Am ras la fortareata. Bah nene. Acolo la nafplio urci la fortareata pana iti vine acru in gura. ~1000 de trepte. In soare. Ai zice in plm ca e chiar o fortareata impenetrabila. Si chiar asa scria „uitati aceasta arhitectura senzationala, impenetrabila fortareata”.
Care a fost cucerita, o data cand era in constructie si a doua oara cand era construita…a fost cucerita de 350 bajeti. Ca arhitectu a uitat un zid oleac mai mic. Probabil si butoiu de raki desfacut.

Altfel misto fortareata. Exceptand ca in 150 de ani e deja o ruina….Motivul? nu ni l-au zis. Asa ca presupun in continuare ca a fost un plan complex de a face ruine noi, sa nu ne plictisim de alea vechi.

Dupa ce am urcat acolo am stat la baru cu jazz, am stat la baru cu blues, la restaurantu lu bajetu care la fiecare masa ne zicea „this my friend..(bere, vin)…this you dont pay, it is from me”.

Am fost si la Tolo. Mai bine mai urcam o data la fortareata. Ala chiar nu mi-a placut. Un fel de eforie daramat.

Dupa 6 zile ne-am suit in furia alba si…tusti spre romania via aeroport.