Covid si relatii

bah cred si io ca de cand cu izolarea asta lumea incepe cu divorturile. Si la noi relatia e una cu nabadai. Sa vedeti

Primele zile de semiizolare de aici au fost reci. Si inca nu aveam parcare la masina, asa ca la 2 ore ma duceam sa dau rotita de la ceasul de parcare inca 2 ore. Fiind racoare mi-am tras repede pe mine niste pantaloni de treling. Daca ma tot miscam pantalonii de treling ramaneau pe mine ca imi ingheta curu.

Daca tot ieseam rar si pe fast forward la cumparaturi, ce rost mai avea sa imi dau jos pantalonii de treling? Lasa ma, merge si asa.

V-ati prins unde merge nu? Mai puneti si cele niste kile pierdute de la inceputu anului si avem o imagine cu mine si niste pantaloni, de firma de altfel, care, imagine, aduce aminte de carpele puse la uscat pe gard si va iese de ce absolut de fiecare data cand iesim din casa discutia e la genu – – – „pune-ti si tu niste pantaloni pe tine”/”pai astia ce sunt”

Altfel e amuzanta imaginea cu mine coborand din masina noua, piele bej, „bolid” cum ar zice aia de la proteve, in pantaloni de treling (ca nici macar niste pantaloni d-astia de transpiratie noi, prin care ti se vede pula nu sunt) si cu sosonii in picioare care nu au mai vazut o carpa de pe la inceputurile covid.

Vremuri grele in relatie, va zic. Vremuri grele