Emigrarea la muedia

fac si io ca duduia aia de la revolut „nu exista sa fie nasol cum au scris aia din uk, uite, eu country manager o duc bine”. Un fel de „ce pula mea, daca nu au paine sa mance cozonac”.

So. Mutatul afara. Ca tot a aparut articolul cu UK si Londra. Deci, in UK si Londra nu e asa rau pentru ca experienta mea din Suedia a fost si continua sa fie TOTAL diferita.

Primul lucur pe care il citesti despre mutarea in suedia/stocolm este doo: chiria e scumpa. dar macar gasesti greu. Dupa discutii cu colegii romani afli ca se fac si licitatii. Si ca tre sa te duci frumos imbracat si sa ai grija sa faci o gluma asa, sa fii cool sa te vrea proprietarul. Sa accepte ca dai 1000e/garsoniera.

Experienta mea: vorbesc cu proprietara. Putin cam panicata „da nu poti sa vii maine?”. „ma, am avion luni”. „sigur?”. „nush, ce zici?”
Ajung in suedia. Seara ma vad cu tanti vad apartamentu. Multumitor. Ii spun ca ii dau a doua zi raspunsul. Mai aveam de vazut 2 bucati ziua aia.
prima bucata: 50mp/1500e.
a doua bucata: ma suna sa imi spuna ca nu poate atunci, ne vedem miercuri.
Ca atare…stau la pershi. deja de un an, sper sa ma mai lase un an.
Geamurile..tot d-astea de cacat, cum se plangea ala in uk. Doar ca incalzirea e centralizata si te doare la pula.
bine. E o faza cu geamurile. Ele sunt la apartament. Apartamentul e al proprietarului. Dar geamurile nus. Geamurile si usile de la intrare sunt ale asociatiei. Nu schimbi ca vrea pula ta.

Dar, la discutiile cu interviurile toti m-au intrebat acelasi lucru: cum te-ai descurcat cu chiria. Raspunsul a fost mereu simplu: „apai, am venit, am dat banu si m-a durut in pula. Ce, nu fac toti asa?”. Aparent banii chiar aduc fericirea. Sau macar chirii decente.