Box

deci frumos la box. Mai ales dupa 20de km de biciclit, dupa primele 5 minute voiam sa imi dau demisia. Imi simteam inima undeva intre „explozie” si … nush. Ceva care e mai sus de explozie, care sa insemna ca eram pe moarte.

la final sparing. Plm, io nu ma bag repede la parteneriate. Ca plm, nu prea stiam oamenii, ii las sa se imprieteneasca pe prietenii deja stabilite. Nimic nu zice mai mult „prietenie” ca „hai sa ne futem pumni in cap”.

Profu ma vede singurel…o ia pe o pustoaica. Ii da niste indicatii…si o trimite cu mine. Io eram multumit. Nu prea eram prieten cu nimeni, deci posibilitatea unui pumn in cap nu imi suradea. Zic „ah, usor cu donsuara. Lucrez numa topaiala, tin frumos garda, o las pe dansa sa dea, cat de rau poa sa fie?”. Bah nene. Si scoate aia mica niste bate de baizbol si imi fute vreo doo de am multumit mult antrenamentelor vechi ca inca tin garda bine. Nu de alta, dar fara garda aveam posibilitatea sa imi eliberez sinusurile pe perete.

Dupa 3 minute…raman sa lucrez cu alt copil. Bah nene..asta tot 16 ani ca si aia mica. Si asta la fel…pe baza de bate de biezbol. Numa ca la asta m-a mancat in cur sa ies din garda, deci i-am deranjat manusa cu fata.

Dupa imi zice antrenoru: nimeni nu vrea sa faca sparing cu astia ca dau prea tare (dap, la sala is majoritatea incepatori). „Nu e bai boss, nu suntem la sah”

 

Acasa: AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

Nevasta-mea: mda. Si io cand dau in tine te plangi si astora TU le dai bani sa te bata.

E bine sa gasesti intelegere in caminul propriu