Unde scriu lu gigel

august 11, 2015

A fost odata

Filed under: aberand — animal00 @ 9:46 am

Bere

bere

august 6, 2015

Dobitoci

Filed under: aberand — animal00 @ 11:57 am

o poveste fara sfarsit e aia cu “era mai bine pe vremea ailalta”. tofelu de dobitoci ne explica cum era mai bine pe vremea aia si cum te “descurcai”. Ceva totusi ma racaia mai adanc si azi am reusit sa imi dau seama.

“Pe vremea aia toata lumea avea de munca”.

Asta aparent e un lucru bun. Ca munceai nu stateai ca magaru. Bine, asta nu e musai adevarat, doar 6.5mil munceau. da nu despre asta e vorba.

Munca e buna ma? Munca si distractii pula? Mancare pula? Beutura pula? Munca munca munca si somn? Bah, asta e pentru boi mah. Pentru boi ca voi care considera chestia asta buna.

Viata adevarata e atunci cand nu muncesti si ai circ si paine, nu cand muncesti ca prostu sa ai nitica paine.

Dobitoci ma. Si multi.

*nici macar nu comentez chestii gen “era bine pe vremea lu ceasca, ca ma descurcam, furam gaz, ulei, paine”

august 5, 2015

Barcelona

Filed under: spania — animal00 @ 4:09 pm

No, tre sa dau si o concluzie despre orasu cesta. Pe langa faptul ca e misto, ca e creat in jurul oamenilor si nu al masinilor, practic romanii ar face atac de panica daca s-ar modifica asa bucurestiu, Barcelona are o chestie absolut minunata. Cand te uiti de sus, la cladiri, imaginea este dominata de Sagrada si de un mare dildau

 

IMG_1324

tzepe

Filed under: spania,vacanta — animal00 @ 12:38 pm

toata lumea are momente de inteligenta, comparabila cu inteligenta de zi cu zi alu marutza.

Asa ca, la Barcelona am avut si eu unu. Dupa munte ar fi trebuit sa merem tot la munte, adica Montserat. Dar, pentru ca autobuzu din espot pleca destul de tarziu, am anulat rezervarea si mi-am luat una in Barcelona.

No…ajuns in autogara caut strada cu cazarea. Pe o aplicatie unde nu vedeam numarul, dar cat de mare poate sa fie o strada? chit ca se cheama “grand via de mortii masii”. Plm, doar nu suntem la sat sa fie o strada toata localitatea.

No……gasesc strada, descopar si statia de metrou care sa fie pe la mijloc…si purced. Ajung la strada, ma uit la numar: 1089. No…macar sunt pe partea buna, eu stand la 415.

Si, aici s-a produs clickul. Clickul ala in care un pitic din creier a oprit instalatiile si procesele au inceput sa proceseze in regim de urgenta. Asa ca nu am stat sa calculez cat face 1089-415 si cam cati metri ar implica asta. Nu. Am luat-o la drum catinel, spre 415. Timp de 8km. Intre timp am trecut prin toata panoplia de injuraturi pe care o detin si, culmea, am si reusit sa dezvolt unele noi. A fost chiar trist, donsuara fiind singura care se putea bucura de ele, asta daca nu ar fi facut si ea o mica introspectiune prin toate injuraturile invatate de la rude si prieteni.

Ah. Momentul in care injuraturile au devenit ras isteric, a coincis cu momentul in care am ajuns la 415. Care era la 5 statii de autogara si, ca sa fie amuzamentul maxim de amuzant: fusese pe calea autobuzului dinspre epot inspre bcn…si soferul oprea in oras sa te lase. PLM.

povestea cum m-am ales cu doua basici pe care le-am spart dupa care am mers in nisipul taragonez, avand ca rezultat niste miniinfectii si un mers ciudat macar 3 zile, nu vi le zic ca nu e amuzante.

IMG_1927

august 4, 2015

Pirinei

Filed under: spania,vacanta — animal00 @ 11:23 am

despre concerte nu prea e de zis nimic. despre barcelona iar, nu cred ca e de zis ceva. Nu de alta dar concertele is ceva ce tin de chestii subiective, iar despre barcelona stie aproape tot omu.

Ultimu concert fu la orele 2dimineata cu terminare la 3. din pacate n-am rezistat tot, asa ca pe la 2juma am plecat spre cazare. unde, dupa cele 3 schimburi am ajuns, undeva spre 4 dimineata. cu tot cu dushu de infrumusetare, in barcelona parcul in care se tinea concertul avea in loc  de iarba praf, probabil fiind invers fata de noi unde orasu e praf si in parc e iarba….

9 dimineata. Intr-un fel sau altu am reusit sa ne trezim si sa si ajungem la autocaru care urma sa ne duca la Espot. Am ajuns in jur de 2 acolo, la 7 dormeam. 14 ore de somn in continu. Nush daca face bine la frumusete, dar sigur fu bun.

Dimineata ne hotaram sa merem putin pe munte. Asa ca ne echipam corespunzator. Pentru putin. io sandale si bermude si tricou si inca un tricou. ajungem in centru satului sa luam un taxi sa nu facem primi km de asfalt perpedes. Ma echipez corespunzator din centru: 4 berici si o bagheta de un senvici. Luam o harta vaga si un taxiu misto si urcam la baza muntelui.

IMG_1579

Urcam spre cascada. dupa care urcam spre nush ce. si din ce in ce, intr-o ora ajungem la un refugiu. bine, ei zic refugiu si la ce zicem noi “cabana de munte”.

IMG_1659

Beau o bere, trag o pishare si…de la prea mult soare in cap imi vine o idee. Ma duc la tipa de la cabana “tanti…refugiile astea doo, mai are vrunu loc?”. Suna tipa si ne zice “aha..la asta. Faceti cam 3 ore”. ies afara si declar cu mandrie “in seara asta dormim pe munte!” Si bagam material in sus.

Aici as putea baga niste texte d-alea epice cu “privelistea care iti gadila flocu” si alte expresii care sa introduca cititorului senzatia ca se afla in fata a ceva maretz, prin prizma experientei mele. Doar ca da, peisajele erau sa te deie jos de pe cacat, dar noi eram amuzati de talentul nostru de anticipare a actiunilor noastre. ne apropiam de 2500m si noi eram imbracati ca in parc. Ca sa fie senzatia de pantofar mai buna, mi-am dat jos tricoul, care oricum risca sa fie una cu apa. bine, aveam la noi crema de plaja, deci nu m-am ars decat pe unde m-a frecat ghiozdanul, dar zic sa las niste poze sa cante pentru mine.

 

 

IMG_1668

IMG_1669

IMG_1679 (fuck dace)

IMG_1683

IMG_1704

IMG_1732

IMG_1740 (2543m)

IMG_1748

IMG_1756

IMG_1772

Frumos frumos, dar dupa doua ore jumate picioare incep sa te injure de mama si sa te futa in cur (partea a doua destul de literal). Deja nu prea mai apuci sa ridici destul picioru, asa ca mai dai cate un picior la o piatra, mai calci prost pe langa. Declar, foarte sincer, ca tre sa imi cumpar sandale de trekking, chiar nu ma asteptam sa se comporte asa misto pe pietre. Doar ca talpa moale imi nenoroceste niste muschi de care aveam nevoie. O intreb pe donsoara “mai poti”. “Da”. Ma uit la ea. Vocea zicea da, dar fata zicea “ma fut in el de munte si imi bag picioarele in ideea ta buna hai sa merem in sus pe munte ca o sa fie frumos”.

Totu pana vezi asta:

IMG_1776

IMG_1782

si stii ca, desi nu e gata, chinu are o tinta clara. Si merem si ajungem intr-un final la cabana. Unde, suntem priviti cu niste ochi dubiosi. Toti in bocanci, pantaloni de munte, bete de trekking, rucsaci de munte. Noi sandale, adidasi ea, ghiozdan de oras eu, ghiozdanel de pizda ea, cu mainile in cur. Dilema care se vede in ochii lor se mareste cand vede ca din tot nimicul pe care il avem scoatem doua aspirine. Cumva…in creierul lor nu reusesc sa puna diagnosticu “sunt tampiti sau profi”.

Muntele lor nu e ca al nostru si nici preturile. Daca la noi la gramada dai 20 lei, aici dai 17E. 2 oameni, 2Xsomn+cina+mic dejun = 96 de euro. Bine, aici se pun si cei 1.5l de vin Open-mouthed smile

Dimineata la 7 juma e trezirea si..dupa micu dejun facem doua poze si o taiem inapoi. Entuziasmul nu prea era la cele mai inalte cote, dar stiinta faptului ca oricum, optiunile sunt limitate la “ori merem ori ne rupem picioarele si vine elicopteru” ne duce cracii unu in fata aluilalt, spre Espot.

Pe drum tovarasa vede o marmota si in timp ce eu eram suparat ca eu de ce nu, iese si alta. Vorbim incet si ne miscam si mai incet sa apuc sa fac o poza. Pisici, proasta cand ma vede ca o pozez…se suie pe piatra inalta. si sta acolo pana bag aparatu foto la loc, moment in care se hotaraste sa plece, ca oamenii e najpa.

 

IMG_1830

La trecatoarea de 2543 ma gandesc sa ma urc pe o piatra. Nu e alta, dar imbracat asa…urc mai sus decat se poate in Romania

IMG_1834

De aici…in jos. schimbam doar drumu, peisaju ramane la fel, pietrele raman la fel, totu e o futere de picioare care a durat cam 4 ore. Inca niste poze si cam gata

 

 

IMG_1850

IMG_1855

Jos..te uiti in sus, ca deja esti jos. Si vezi asa o sageata mare rosie de unde fu cel mai inalt punct al drumului si iti dai seama ca tu n-ai venit de acolo, ca e imposibil. e prea departe.

IMG_1864

 

Ajunsi la vila…proprietarii erau speriati. Ne vazusera plecand cu o zi in urma, da seara pula intors. De…nu-s obisnuit sa dau note explicative, dar cred ca nu e cel mai bun lucru pe care l-am facut. Seara niste San Miguel si Estrella ma ajuta sa ragai Open-mouthed smile

august 3, 2015

Alchimistul

Filed under: aberand — animal00 @ 11:58 am

*imi tre un cablu sa scot pozele. N-am tupeu sa bag cardu in laptop. Ceva imi fute sd-urile (doua bucati de 32gb clasa 10 intr-o luna) si inca nu am aflat ce. Asa ca laptopu nu are voie sa citeasca cu cititoru lui 🙂

Paul Coaielungi scrisa cartea aia cu alchimistu. In care zicea el ca daca iti doresti tare tare tare universu o sa faca in asa fel incat cevau ala sa se realizeze.

eh, aseara universu nu stiu exact ce pula mea incerca sa imi semnaleze. Sau cine ce a vrut, da ma mir ca nu a cazut avionu, altfel as fi avut chiar 100% fengshuiu futut.

pasu 1. Imbarcarea. Bine…pasu unu venea dupa ce bausem bere buna si degustasem si niste uischi bun. Deci, eram cat se poate de chill. Paranteza continua: paranoic de fel am platit pentru bagaj de mana mare, desi si la dus si la intors ma incadram lejer la moca. Am zis sa stau io calm sa nu ma enervez.

Un spaniol cu dita bagaju, undeva la limita intre plata si cala. Vine ala de la companie si ii zice ca il cam costa. Ma uitam la bietu om si ma gandeam ca as putea sa il ajut sa ii iau eu bagaju sa treaca el cu al meu. Intre timp donsuara avea un ghiozdanel mic, pe care se temea ca tre sa il bage in ala mare. In timp ce ii ziceam ca si-l prinda de-asupra aluia mare pentru ca se incadreaza lejer in ce mortii lor am platit, spaniolu se uita la mine superior si ma intreaba „auzi, da voi aveti voie asa?”. Cum ar veni…noi romanii de ce avem voie si el DITA spaniolu nu? Momentu ala a coincidat cu momentu in care mi-am bagat pula in simtamintele mele altruiste si i-am urat sa moara.

pasu 2. in avion. Toata lumea stie „in avion te asezi unde scrie pe bilet”. toata lumea mai putin romanii care confunda avionu cu rata de ii ducea la ei in batatura. Asa ca in avion este mereu o intreaga miscare „stau aici cu nea ion”/”aici e locu meu?”.

Bine, aici vreau sa acord o mentiune speciala insotita de o pula in dinti, stiuardului de la WizzAir. Care stiuard se uita pe bilet si zicea locu „15e”. Fara sa iti arate cam pe unde ar veni. L-a intrebat una „care e e” si el a zis „uitati-va pe banda roz”. Deci coaie, pe bune? Tu imi citesti mie locul de pe bilet? Cum ar veni, sunt destul de destept sa iau un bilet de pe net, dar nu indeajuns de destept sa citesc locul de pe bilet? WOW. Sugeamiai dejtu cu basica de ma doare

Evident, avionu sta nitel mai mult pe pista pentru ca…pula mea. sa se aseze toti.

pasu 3. In zbor. Bai, v-am zis, ieri a fost ceva cu universu si cineva a vrut sa imi futa fengshuiu.

pasu 3′ – Urasc copiii mici. I-as bate pe toti. Mai ales pe aia educati pe rit nou „plange ca isi exprima personalitatea”. Fututa asta de personalitate ieri a ras de mine. Bah, doua copile. Doua ma. Fix in spatele meu. Cum incepea sa planga una tacea ailalta. Cu tacea, incepea a doua. Asa sincronizare nu se exista la nici o trupa de pizde din Romania. 3 ore a durat zboru, tot la 10 minute schimbau. Probabil sa nu le usture gatu. Ca sa fie misto, una dintre ele, a terminat cu 10 minute programul si, in timp ce cealalta ne tinea treji, a adormit. Pai sa nu tzo fut pe ma-ta? (nu ca era urata)

pasu 3”. Ca sa nu cumva sa ma simt prost ca numa romanii fac distractii amuzante, doua babe spanioloaice s-au apucat sa se dea cu oja. Frate, eu nu am voie sa vin cu apa de afara, da alea se dadeau cu oja. Tovarasa de chin se ridica peste scaun si le zice ca nu e frumos. Se intoarce una dintre babe inspre scaunu nostru sa vada cine ii zice ca nu e respectos ceea ce face. S-a intors cuminte la loc si a incercat un zambet ironic. Faptul ca s-a auzit un raset ironic din spate cu o injuratura de puli…le-a facut sa se opreasca din manichiura.

daca le mai pun si pe stiuardeze care aveau o atitudine de chelnerite la bodega din sat..imaginea zborului se coloreaza si mai simpatic.

Pasu 4. Aterizarea. Bai, pana acum eram oarecum mirat. toti vorbeau despre „aplauze” si eu le cam ratasem. Zboru 3716 sau cat pula mea fu, a vrut sa imi rada in nas. Aveam castile pe urechi cand s-a aplaudat intens si cu putere si…as putea jura ca am auzit si o fluieratura. Rock frate…nu alta.

Deci…ce pula mea a vrut sa imi demonstreze universu? Paule Coaielungi…zimi!

Post vacanta

Filed under: Guest post — animal00 @ 11:30 am

deci…atunci cand polacii fac misto de tine

Faza misto la mine e ca dupa ce se termina vacanta plec DIN Romania

Romania.

Filed under: Romania — animal00 @ 9:51 am

Bai…e bine sa te intorci in Romania.

  1. ma duc sa cumpar bilet de 783. la 1 noaptea rabdarea nu este atributul meu forte si faptul ca taxiurile nu au raspuns OK imediat, coroborat cu faptul ca aterziasera vreo 3 avioane m-a facut sa imi bag pula in acest mijloc de transport lejer. Asteptand sa imi dea tanti biletu bateam absent in tejghea. „Esti cumva stresat, ce bati?”. Mi-a lipsit chefu sa o intreb daca e stresata de se enerveaza asa. Oricum, Romania ma primea corect inapoi.
  2. Ajung la Unirii. N-am chef sa bag 2km cu taxiul sa ma cert cu ala pe bani. In plus, la cat am mers in vacanta 2km par o gluma proasta. Pe drum il vad pe unu ca il tot injura prieteneste pe unu cu care bea afara. la 2 noaptea. Nu mica mi-e surpriza cand il vad ca se indreapta spre mine. Eu incep sa ma aricesc si sa ma gandesc cam care sunt sansele mele. Tindeau spre 0. numa ca….”Salut, stii engleza?”. La 2 noaptea nu stiu decat cum ma cheama. „dece?”. „Pai, ajuta-ne aici. Uite, ei zic ca nu am folosti corect past tense-ul continous”. Pula mea…a zis el ce a vrut sa zica eu radeam cam cu energia unui mort, dar mort atent sa nu fie la camera ascunsa. Baietzasii de cartier ma intreaba de gramatica limbii engleze. Acum nici 2 saptamani un spaniol ma intreba daca nu vreau sa cumpar o punga de iarba.
  3. Ajung la birou. Pula colegi. Sun.

– Salut ma. Ce faci?

– Uite bine, la munca.

– Ma…e ceva ce imi scapa mie?

– Pai, suntem la client. Nu te-a anuntat nimeni?

Aparent nu m-a anuntat nimeni despre schimbari. Cum sa nu iubesti Romania?

« Pagina anterioară

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.