citeam az la piticu gras despre otrava. Plm nu stiam cine e ala, dar are nene comentarii si shareuri, greuceanu rau. Nu vreau sa scriu despre otrava, ci despre pitic. Scrie acolo ca “Pot să scriu şi eu căcat de-ăsta. E retardat de uşor.”.
Ba nene, nui asa. Eu nu pot. Eu, daca incerc sa scriu un asemenea text, creierul se uita in alta parte. si imi iese ceva de genul “fericirea este atuncioehaofra[fba[uhds[adhas”. Pentru ca am un handicap. Mare.
La mine, partea creierului responsabila cu acceptul handicapului unei persoane, este usor defazata. In sens ca lipseste, dar sunt si eu delicat cu mine. Vederea unei chestii care implica handicap ma scarbeste. Oarecum transpun handicapul ala asupra mea si mi se face greata. In realatia omeneasca cu oamenii chestia asta o am antrenata si incerc sa ma comport normal. Mentalii ii evit, iar fizicii nu au nici un fel de vina.
Daaar. In momentul in care chestia este “arta” nu mai pot. Toata greata din lume se aseaza asupra mea si devin oarecum jalnic. Pune-mi la televizor o scena dintrun film prost in care el, tocilarul clasei se duce la ea printesa liceului si ii zice “hai sa ne deituim si sa ne puiem” si ai sa vezi transformarea. Transpiratie. uitat in alta parte. Sau, cel mai usor: schimb canalul. Ma comport ca o pizda proasta, care crede ca daca se sperie la un film horror devine mai simpatica, mai inocenta, mai virginic.a
Daca e vorba de texte, astea cu mult sirop in ele imi incetinesc activitatea cerebrala. Numai gandul ca eu as fi putut fi creatorul unei monstrozitati realizate din litere ma infricoseaza. Inchid textul si plec sa fac o activitate mai placuta gen calcatul pe legouri. Privitul la discoveri pe rds. Stersul prafului de pe placa de baza.
Plm. Imi zicea cineva ca pentru unii scrisul este usor. Ca, dupa mii de linii scrise, pot scrie despre orice si oricand. Pula mea, am mii de ore de televiziune. Adica in care m-am uitat. Pot sa ma uit linistit la orice reportaj despre camionagii. Pot sa ma uit la comedii romantice, una dupa alta. totul pana la alde Jack and jill si fazele jenibile. Plm…aleas kryptonita mea televizistica.
Deci nu. NU este asa usor sa scrii un cacat d-asta. iti tre talent. Bine, nu e un talent cu care sa te mandresti, dar este talent.
Unde scriu lu gigel 
Fain scris ! 🙂 Am râs sa ma cac pe mine si nici nu po sa le zic colegilor de ce râd ca nu inteleg romaneste. Asta e trist sau e de bine? :))
Comentariu de Cristi — aprilie 23, 2013 @ 3:22 pm |
Je ma cac sur moi de ras…:D
Comentariu de animal00 — aprilie 23, 2013 @ 3:23 pm
Aia o inteleg si ei, da cum sa le zic io „hai sa ne deituim si sa ne puiem”
Comentariu de Cristi — aprilie 23, 2013 @ 3:48 pm |
on va deituie and faire de poule
Comentariu de animal00 — aprilie 23, 2013 @ 3:49 pm |
Furculition anyone?
Comentariu de kinish — aprilie 23, 2013 @ 4:55 pm |
pai noh, nu esti suficient de matur emotional si in touch with your feelings sa poti sa debitezi ce scoate otrava. n-o sa ai atatea mii de fane niciodataaaaa >.>
Comentariu de s3v3natenine — aprilie 23, 2013 @ 11:28 pm |
vezi tu animale, nu ai vazut filme de alea cu deituim si alea alea, e invers de obicei, bunaciunea vine la nerdie. am avut o perioada in care cautam aceste filme, nu ma intreba de ce, banuiala mea e ca din maso.
Comentariu de Ratonu' — aprilie 24, 2013 @ 7:09 am |
la inceput vine nerdie, da dupa aia buna isi da seama ca nerdie e bun ca peste ani o sa aibe bani, pardon, ca are sufletu mare
Comentariu de animal00 — aprilie 24, 2013 @ 8:49 am |