Unde scriu lu gigel

noiembrie 19, 2009

az doo

Filed under: Veveriti — animal00 @ 2:16 pm

CAPITOLUL VIII

Zimbabue, latest news

Salutare. Cum fu in uichend? La mine a fo bine, multumesc de intrebare. Am aflat ca daca stingi palinca cu bere nu ai cum sa nu te ametesti si am mai aflat ca daca ajungi cu o zi dupa un incendiu ai la ce sa faci poze . Dar destul despre mine, hai sa ne intuarcem virtual vorbind in zimnanue unde i-am lasat pe veveritii nostri.

Vestea buna pe care o am az este ca am POZE. Dap, trimisu meu special din zimbabue a reusit sa faca neste o sumedenie de poze, dintre care majoritatea erau proaste si restu erau inutile. Din fericire am reusit totusi sa gasesc cateva bune.

image

In aceasta poza o puteti observa pe daniela la “catea”. Prima uara cand a pus mana pe o arma si a vazut de ceea ce e in stare, daniela nu a ramas prea incantata. Nu mai insemna nimic valoarea ta personala. Nu mai tine totul numa in talent si putere. Aceasta parere i=a fost schimbata dupa primul antrenament la tir. Din cele 300 de gloante trase nu atinsese cu nici unul tinta. Deci si aici exista un acel ceva care-I face pe uni mai buni si pe alti mai rai. Normal ca a inceput sa munceasca si sa lucreze mai mult cu pusca si participa la toate antrenamentele.

Sunt deja de 3 zile acolo si daniela a inceput sa faca progrese remarcabile la tir.

In acest timp nici michi nu o ducea prea rau. Ba se mai antrena, ba la bar cu baietii. El nu este nu adept al violentei, nici in conditiile in care violenta este pentru autoaparare. Oricum nici nu ar avea dece sa se bata, avand in vedere ca pana sa vrea cineva ceva de la el, michi este de mult in alta parte. Stim stim, fuga este rusinoasa, dar michi sa fie sanatos.

Seara statea toti in juru unui foc de tabara si prajeau diverse tipuri de ghinde/alune si nuci locale. Nu erau deloc rele mancarurile astea autohtone.

Intruna dintre dimineti au primit o veste imbucuratuare. In ziua aia urma sa mearga pentru prima uara in safari. Au aflat ei ca safari inseamna sa te dai prin vecini sa mai stai de vorba cu alte animale. Nu e chiar asa rau. Cand or sa ajunga acasa or sa se laude, mai ales ca inafara de veverjumperic, nici un alt veveritz din padure nu s-a plimbat prin lume. Ca sa nu mai vorbim de stat de vorba cu alte animale.

Zis si facut. Dimineatza si-au pus palariile pe cap si zbar la safari. Ceea ce so intamplat acolo e evident. Au vazut animale, au stat de vorba cu unele dintre ele, de altele (gen lei) nu s-or apropiat. Va dati seama ca dupa episodul cu tigru de la Zoo, Michi are un respect deosebit pentru pisici mari si fioroase.

La un moment neatent michi s-a lovit cu capu de niste stalpi. Cand s-a uitat mai bine, nu erau stalpi, erau picioarele unui animal deosebit de ciudat.

“Salut, tu ce fel de animal esti si de ce esti asa de inalt domle?”

“Poi io sunt ceea ce se chiama o girafa. Cum dece sunt asa de inalta? Toata lumea stie ca noi suntem responsabili cu previziunea meteo din savana si din aceasta cauza tre sa fim inalte sa stim primele cand ploo si sa putem vedea de departe norii si celelalte fenomene ciudate. Dar voi de unde sunteti de nus stiti care e treaba cu noi si ce cautati pe aici?”

“Poi, tanti duamna girafa, noi suntem din alte parti si am venit aici ca io am realizat un nou record la sarituri de pe gard pe copac si cei de la CVMDRATM ne-au dat un bilet de avion pana aici si noi nu prea stim ce e pacilea si daia am fost bagati intro tabara de antrenament unde io si daniela prietena mea, care de fapt nu e decat amica mea si e tare batausa, ne-am antrenat pana azi si daniela i-a batut pe toti si daia au puso antrenauare la bataie pacolo si ea si trage cu mitraliera si io care am sa..”

Toata aceasta treaba Michi o zis-o in cateva secunde. In momentul in care era umpic excitat (iar va ganditi la porcherii?) michi avea tendinta sa vorbeasca foarte repede si sa spuna multe lucruri dodata. Nu a apucat sa termine, ca girafa era ea amuzata de modu in care vorbea micul veveritz, dar nu prea intelegea tot ce a zis colo. “hihi, nam inteles nimic, dar va urez sedere placuta si stati calmi ca nu o sa ploo.”

Corespondentu meu de pe teren mi-a trimis si o poza cu michi si girafa. Din pacate michi nea rugat sa nui dam tuata fata pentru a nu fi recunoscut de cine nu trebe. Chiar daca aceasta treaba nu m-a incantat in mod deosebit nu am avut ce face.

Oricum asta este poza:

image

 

Asa, din pacate niste trebi care nu tin de mine ma inoportuneaza amu si nu o sa pot continua cu povestea din safari. Pastram oricum legatura si o sa va zic zilele astea ce si cum. Haipa.

CAPITOLUL IX

Gata si cu zimbabue

Deci is incredibil. Am reusit sa scriu 9 in alfabet roman. Ce sa mai sunt un mega narator.

Inainte de a incepe sa va spui io povestea pe care o asteptati, permitetimi un scurt intermezzo in care sa va spui io ce se poate intampla la bere cand nai ce face. Aceastea fiind ieri telefonate, impreuna cu neste fani ai veveritilor am hotarat sa iesim la o suma de beri (contrar a ce a asteptati noi nu rontaim sticle), unde sa discutam ultimili tendinte in moda veveirceasca, sa tragem niste lini sa vedem care este suarta normala a unei veverite si cam cate sticle poa sa rontaie o veveritza. La un moment, doi dintre fani mai neastamparati asea au inceput sa se juace cu focu intro scrumiera. Un nene care parea el la nivelu intelectual al unui puric neFioros a venit a luat scrumiere si dupa 10 secunde ne-o aduso sinnapoi. Totu lejer, neastamparatii sau astamparat umpic, s-a continuat discutia in privinta aparitiei fanclubului Veve Forevar numa ca peste 30 de secunde cosu din spatele nostru se inflacarase de tot. Idiotu ala de debarasator luase scrumiera si o aruncase in cosu de gunoi unde era mai mult chestii inflamabile

De ce va zic asta, penca din cauza lu baiatu ala urmatuarele 5 minute in care trebuia sa discutam despre fanclub au fost rezervate rasului si recuperatului propriilor corpuri de sub masa. Dupa care am uitat ce voiam sa vorbim. In concluzie visul de a avea un fan cliub veve forever tre sa mai astepte.

Amu sa revenim de unde plecaseram, adica din zimbabue si in speta de la safari. Dupa discutia cu girafa, michi s-a dus si a stat mai mult langa daniela. Pentru prima uara de cand venisera in zimbabue michi si daniela stateau si ei impreuna. Idiotii pana amu facusera numa chestii separate. In continuare au vazut tofelu de animale care mai de care mai ciudate, mai mari, mai fioroase, mai haioase. Totu era destul de fain si linistit. Seara au ajuns acasa, au rontatit neste alune si o cutie de votca si sor bagat la culcare.

Diminetza s-a auzit un zgomot asurzitor si tofelu de urlete “alarma”,. “alarma”. Michi si daniela au sarit aiurea din pat ceea ce a dus la niste mici contuzi la nivelu intre urechi. Ametiti, adormiti si cu neste mandre de cucuie au iesit sa vada ce e afara. Era alarma falsa, dar asta nu insemna ca nu tre sasi miste cuada mai repede spre randurile deja stranse.

“Toata lumea privirea la mine” a urlat veveritu capitan. “Aceasta este un test sa va vedem limitele. In cateva zile o sa plecati toti pe la voi pe acasa si nu vrem sa va trimitem acasa niste pampalai. Asta eratzi cand ati venit aici. Scopul nostru e sa facem din voi niste animale mandre, puternice si care sa fie in stare sa se descurce pe propriile picioare cu ajutorul propriilor voastre cozi. Va vreau in echipe de doi. Fiecare echipa va primi un set de instructiuni si vreau sa va vad ca le respectati”.

Normal ca daniela si michi au ramas impreuna. Au primit un set de instructiuni, un mic rucsac in care erau 5 alune si o busola. Misiunea lor era sa gaseasca o anume pestera unde sa petreaca 3 zile. Se uitau cam ciudat. 5 alune pentru 3 zile nu era nici macar portie de ajuns pentru un bebeveveritz, dapoi pentru doi veveriti adolescentomaturi.

“nu va suparati, creca atz gresit rucsacu. Nu avem decat 5 alune si tre sa stam 5 zile. O sa murim de foame”, ii zise michi lu veve capitanul

“POFTIM?????????????? Asta este misiune de supravietuire deci tre sa va gasitz singuri mancare. Daca stau sa ma gandesc mai bine ai dreptate. Nu inteleg cum vam dat 5 alune. Lasatile pe toate si plecati.ACUM!!!!!”.

Au lasat alunele si au plecat. Daniela se abtinea cu greu sai dea una dupa cap. “Idiotule, nu puteai sa taci?”. Din fericire dupa nici 5 minute au gasit neste vro doo ghinde. Fericiti si cu burta plina au continuat sa mearga inspre pestera. Cu ajutorul busolei si al hartii destul de bine facute nu trebuia sa le ia mai mult de o zi jumate dupa calculele danielei. Problema e ca ce or sa faca o zi jumate fara un copac sau ceva sa doarma.

Dupa 7 ore de mers au cam obosit. S-au asezat sa se odihneasca fics cand dasupra a aparut un uliu. Invatasera de la antrenamente ca pasarile astea sunt cele mai pericoluase pentru un veveritz. Cu o privire scurta au vazut o vizuina la aprox 30 de metri. Problema e ca fics in acelasi moment uliu i-a observat si a atacat in picaj. Din doo salturi michi era langa vizuina (nu degeaba e el recormen), din pacate daniela nu era chiar asa rapida si uliu se apropia mai repede de ea decat ea de vizuina. Uliu a ajuns la 5 metri de daniela si nimic nu parea al opri din a o inhatza. Ceva de neimaginat s-a intamplat atuncea. Pe de o parte michi a sarit fics pe spatele uliului care a ramas umpic surprins, indeajuns incat sasi ia 5 picioare in gura de la daniela (antrenamentu isi facuse clar efectu). Amu nu va ganditi ca uliu a patit ceva. Numa ca pana s-a trezit din uimire deja michi si daniela erau deja in vizuina la adapost.

Uliu a plecat nervos “raraidreaq astia cu tabara lor de antrenat veverite. Iar stau nemancat daca n-a prins nici Ioana (nevastasa) nimic. Iar ma fac de ras printre baieti ca manc mancare de la nevastamea.”. Dupa cum se vede succesul celor doi veveritzi a fo si datorita faptului ca uliu nostru nu era cel mai destept uliu dintre cei existenti in zona.

Dupa ce a plecat si uliu cu inima mica mica cat un creer de furnica eroi nostri or bagat cornu in pamant si au adormit. Totu pana cand au fo deranjati de o vietate care semana cu ei nervuasa nevoie mare. “Bah ce facetz la mine in casa? Nu ma poa sa mearga o marmota la munca sa faca ciocolati si masaj la vite, ca cand se intuarce din elvetia isi gaseste casa plina de straini. Afara, firatza sa fiti de vagabonzi.”. dejaba au incercat ei sai explice ce si cum ca or trebuit sa elibereze locul. Se stie ca de cand s-au apucat sa munceasa in elvetia la facut diverse ciocolate si masaje la vaci, marmotele sunt mult mai stresate, mai ales ca isi gasesc mereu vizuinele devastate.

Din fericire pentru ei, apucasera deja sa duarma o perioada, asa ca au continuat drumul spre pestera. Iarasi din fericire pentru ei, nafara de fuga din fata unei hiene si a lipsei mancarii pentru ceva mai mult timp au ajuns cu bine la pestera. Pe drum reusisera chiar sa stranga vro cateva alune, indeajuns pentru o seara de rontatit.

In pestera au gasit un set de instructiuni pe care insa nu le-au deschis. Au rontait toate alunele si sau bagat la somn constienti ca a doua zi o sa fie o zi plina (nu neaparat ca erau ei perspicaci rau, dar setu de instuctiuni era destul de gros pentru comenzi simple gen “az dormiti toata ziua”).

Ii lasam acum sa doarma in liniste si pace si ne indreptam si noi inspre munci, de unde am cam tras chiulu. Va pup si haipa.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Spune ceva, spune, spune, spune....bine, scrie

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: