Unde scriu lu gigel

octombrie 30, 2009

CAPITOLUL V. Fara nume

Filed under: Veveriti — animal00 @ 8:53 am

 

Iata-ne si la capitolul V, caruia inca nu i-am dat nume. Poate pana la final se rezolva si asta.

Pana atuncea hai sa ne amintim ce avem pana acum, adica ce am aflat noi pana la ora asta. Avem doi veveritz, care amundoi is legati de destinu trajic de a avea neste parinti nebuni, care leor dat nume neveveritzesti. Pe langa asta am vazut si vro doo evenimente destul de importante din viatza lor: intalnirea si stabilirea unui nou record la saritura de pe gard pe copac (record stabilit de Michi), record precedat de evenimentul mai putin haois din cusca tigrului.

Pe langa cei doi personaji principali am mai intalnit doi veveriti. Vevertbiutic, care e macioveveritzu padurii, cel mai jmecher dintre toti veveritzi masculi, detinator al unui bar de lucs, singurul din padure de alfel. Pe langa el l-am mai intalnit in povestiri numa pe cel mai important veveritz ever: Veverjumperic. Pe langa faptul ca este detinatorul recordului la rontait alune in decursu a 3 minute, este si fostul detinator al recordului la sarit de pe gard pe copac. La ora asta este duar un mos care sta acasa si rontaie toata ziua diverse sticle de votca si le povesteste la copii de vevertiz amanuntele picante din viata lui.

Ei bine pe langa cele 4 veveritze de mai sus mai sunt o carca de veveritze care nu merita scuase inca de la naftalina (metaforic vorbind) plus parintii lor.

Pe langa veveriti am aflat de Fiorosi. Fiorosii este un clan de purici super tari (un fel de “de 1.5 ori puric”) condus de catre teribilul Fiorosul Ionutz. Tot din clanul lor l-am intalnit pentru o scurta perioada de timp de Vasili, care din pacate pentru el (nu pot sa spun ca ma bucur ca iar ma amendeaza aia de la asociatie) si-a incheiat scurta activitate printro strivire intr ghiare de veveritz.

Asa, dupa acest scurt rezumat cu care am umplut mai mult de 50% din episodul de az revenim si noi live sa vedem ce se intampla cu eroii nostri.

La prima ora michi se dusa impreuna cu masuratorul oficial al recordurilor la zoo, unde dupa ce a primit okeu cum ca are nou record a fost trimis acasa, cu mentiunea, pacat de record ca ai nume de suarec. Acasa a celebrat cum se cuvine cu neste sticle de vin (an exceptional, la pastile chinezesti, 2004) dupa care au continuat sa faca ceea ce fac ei de obicei. Ziua nu s-a incheiat prea fericit pentru michi avand in vedere ca daniela azi a invatat lovitura la ficat.

Ii lasam de tot pe ziua de az pe cei doi eroi principali, nu de alta da viata lor este atat de monotona zilele astea incat mi-e si rusine mie ca narator sa va narez ceea ce fac ei pacolo.

De celalta parte a paduri, veverbiutic era destul de ingandurat. “Cine e gajica aia si ce cauta cu aiuritu ala” era singuru gand care-I trecea cu voce tare sa-l auda si amicii lui. “Prostu ala stia sa sara calumea, creca fu de record” (vam mai zis ca astia aveau ce aveau cu recordurile). Rontaind sticla de vin (vin dala bun), si-a chemat toti pretenii, le-a explicat despre cine e vorba si i=a pus sa afle cine este.

Nu stiu daca v-am spus, dar data fiind populatia nu indeajuns de mare de veveritze din padure, exista intotdeauna cineva care sa cunoasca pe cineva sa stie orce despre orcare dintr veverite (v-am ametit? Ei bine si io am ametit la propozitia asta). Prin urmare unul dintre veveritzi amici ai lu Veverbiutic i-a spus ca veveritz in cauza este o veverita din sectorul X al padurii pe care o chiama Daniela.

Aceasta veste nu l-a prea imbucurat tare pe veverbiutic. Nu se putea ca tocma el sa vrea sa se intalneasca cu o veverita din tei. Asa ceva era sub orcefel de critica si indiferent cat de bine arata nu putea sa faca asa ceva. “Dece tocma de o veverita din tei ?!?” a inceput el sa gandeasca iar cu voce tare. Numa ca veveritu cu povestea despre daniela, i-a spus ca stie el de la o ruda cum ca de fapt daniela are parinti, numa cas ticniti si ior dat numele asta.

“Asa deci”, un zambet apare pe sub mustatile lu veverbiutic (odata poate va povestesc si despre cum ie cu mustatile la veveritz, da nu az ca mi lene). Avand in vedere ca are toate detaliile despre Daniela s-a asezat la bar si a inceput sa rontaie un pahar de cafea, gandinduse la planurile de viitor.

Acum il lasam si pe veverbiutic sa se gandeasca la daniela si ne indreptam atentia spre….locul unde nam fo niciodata, desi am vorbit despre el. Scuala de fiorosi.

Dimineatza a fost destul de prolifica pentru Ionutz. A prins iarasi un om. Ii plac tare oamenii. Pacat ca sunt cam rari. Sangele e mult mai dulce decat la animale, nu au par in care sa te ratacesti si in plus de asta e si mai palpitant. Astia te alearga dupa ce ii musti. Numai Ionutz a vaztu zeci de purici striviti de labele oamenilor. Nici unul dintre ei insa nu era un fioros, asa ca moarte lor il lasa rece.

Bine dispus a primit o veste socanta imediat cum a ajuns la scoala. Vasili a fost omorat de o veverita. Orice urma de bine i-a disparut de pe fatza. A inceput sa urle “Cum???????? O veveritza? Un nenorocit de animal a omorat un fioros? Adica eu va antrenez aici degeaba sa va omoare un veveritz? Cine a fost nenorocitul asta de veveritz care a indraznit sa faca una ca asta???”.

Raspunsul l-a socat si mai tare. S-ar fi asteptat de la Daniela (care dupa cum v-am spus stia arte martiale) sau de la veverjumperic (era atat de cunoscut incat nici unul dintre fiorosi nu avea curaj sa incerce ceva), dar de la bocciul ala de michi nu s-ar fi asteptat nimeni. Ionutz era socat “Prostu ala? Tampitu ala? Pala il musca si un pui de puric fara sa I se intample niica. Cum l-a omorat pe vasili? Voi sunteti siguri de asta?”. Devenise incoerent (deci puricul era incoerent, nu naratorul in speta io).

Dupa inca 5 minute de urlat, tipat, spart machete si in general manifestari de nervozitatea, Ionutz s-a calmat si a dat ordin sa se adune toti fiorosii in sala de sedinte.

“Incepand de azi, zilnic un fioros ii va face o vizita lu carnatu ala de veveritz. Dupa

ce il muscati toti, o sa ma duc eu sa-l musc. La final nu vreau decat o carcasa de veveritz.”. ordinul fiind dat, scoala si-a reluat activitatiile de: invatare anatomie canina/felina si umana (pentru avansati), sarituri, muscaturi viteza si celelalte ore care se fac de obicei.

Pentru a-si calma nervi, Ionutz se duse in locul ala zgomotos unde stau ominii si faceau scandal. Era ceva curios cu locul ala. De fiecare data cand musca un om acolo, nu mai era foarte atent la ceea ce facea, saritule erau mai scurte, chiar si mersul era mai greoi si mai impleticit. Ceea ce il facea totusi sa se duca din cand in cand acolo era starea de bine care aparea dupa muscatura si faptul ca sangele ala avea darul de a-l calma.

Ei bine, nafara de niste inundatii prin diverse locuri ale planetei, locuri diferite totusi de padurea noastra, in seara care a urmat nu s-a intamplat niica deosebit. Ca urmare, va las si io si ii lasam pe eroii nostri sa doarma. Din pacate pentru michi asta este ultima lui noapte linistita. Daca ma intrebati de unde stiu va raspun fuarte usor: eu mis naratorul omnipotent, deci e clar ca eu stiu. Haipa

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Spune ceva, spune, spune, spune....bine, scrie

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: