Unde scriu lu gigel

decembrie 22, 2008

Mam mutat

Filed under: aberand — animal00 @ 3:25 pm

SMS: „sambata 20 va astept in barflai sa bem”

telefon: „bre, io si cu X dam de baut impreuna la X acasa, sambata sara”.

telefon: „ce faci sambata? ca Y face un numar de ani si iar placea sa ajungi si tu in comandante”.

viu grai: „animale, sambata sunt ocupat. Hai sa ne mutam duminica”

Avand iarasi 3 petreceri, in 3 locuri diferite si 4 preteni de sarbatorit, dar cu tuate astea numa un ficat, este evidenta starea de deplina macerare in care am aterizat cu o bere pe jumate plina acasa, duminica dimineatza pe la 3-4. Duminica dimineatza,pe la 12 incep sa fac ochi. La toate cele 3 capete din dotarea capului meu. Care ele se chinuiau sa stea ingramadite unu in altu, in loc sa stea si ele unu pe gat si alelalte doo pe umeri. Asa ca…nam putut sa ma trezesc. La 3 incepea marea operatiune de bagat lucruri in masina si dus la locul lor. Desfacut aragaz, nu inainte de al inchide. Desfacut masina de spalat. Desfacut frigider. Lesinat iar in pat. Inceput aruncatul diverselor prin pungi. Totul durea, era ciudat sau era impropriu de murdar.

Apar si ajutoare, asa ca incepe operatiunea 1. Dat totul jos din apartament. „Bah, meri demi ia si mie niste redbul ca mor dreaq pacilea”. Baut energizante. Doo. Unu dupa altu. Conform a ceea ce stiam deja, sunt lafel de rupt. Dar, mai o masina de spalat, mai un frigider, tot nu reusesc sa ma trezeasca. Umplem masina, dau sa ma sui in ea…cat paci sa termin cu o cazatura in cur. Scap.

Locul nou. Babutza de la parter ne ia in primire:”Sa nu zgariati peretii”, „Sa nu lasati usa deschisa”….din fericire intrebarile nu s-au adresat mie. Nu de alta dar aveam o privire expresiva gen „Dar sa tai babe cu toporul, pot?”.

Operatiunea 3 incepe. Urcat totul pana la 3. De data asta nu mam mai dus la 4. Admirat fauna local feminina. Blocul are ceva promisiuni. Terminam de mutat tot de la parter. In casa arata…ei bine, arata mai dezordine decat era la mine in vitan. Camera mea este cu un metru mai ingusta si tot cam atat de scurta. Adica mica.

incep asamblarea dulapului. Cand ma uit in jos ametesc. Sorb din cola cautand niste energie pacolo. Ash fi baut o bere, dar miera frica. „Cuiele?”. „AAAAA, cred ca cuiele sunt in vitan”. „PLM”. Fara cuie, oha dulap. Asa ca ma multumesc duar sal ridic. Si sa ma uit la el ce frumos sta si ce frumos se misca din tuate partile. „Cred ca aia din spate are si rol de stabilizare, nu numa sa nuti arunci tu hainele in spatele dulapului”. Nici nu stiu ce mash face fara un perspicac ca fracmiu.

Pleaca colegu. Incep sa tremur. Imi dau seama ca nu emotiile despartirii ma fac asa ca trestia in bataia pishului ci faptul ca macerat cum eram cu o seara inainte si nemancat cum eram in ziua ceea care deja era intuneric nus duar coincidente cu tremuratul. Chiar daca nu cred in coincidente, am mers si meam luat salam cu ceapa si cu branza. Si cu toba. Si cu mustar. Mancat pa un aragaza transformat in masa temporara.

reapare colegamiu. merem iar in vitan, mai umplem o masina de chestii, de data asta din bucatarie. Nici nu vatz imagina cate chestii am in bucatarie. 7 halbi de bere, cateva pahare, multe farfurii, oale, condimente, tavi, uleiuri, chestii, „asta misca, o lom?” -uri,chestii pe care nu leam vazut de cand leam gatit prima uara, chestii pe care nu leam mai vazut de 100 de gatiri in urma, bete chinezesti, farfurii imense din banbus, vas de lut, tava nespalata de acum 20 de ani in care uleiul devine…parte din ea, si inca cate si mai cate.

Mai recuperez niste tzuale, un pantof, o soseta perduta, un prezervativ de pe jos, nefolosit, dar si nefolosibil. Il arunc.

Inca un golan umplut. Hopa tzopa la acasa noo. Evident, locul de parcare ocupat. Asa ca punem si noi un mic nod cu masina, o desfacem. in timp ce colegamiu cauta loc de parcare, io bagam tuate cele in casa scarii. Apare colegu. ducem totul sus. Bagam totul in casa. Circulatia in casa se desfasuara ca in filmele cu mafioti care merg gimnastic printre raze de laser. Numa ca noi tre sa ne ferim de plovare, roti de bicla, sosete, sabie de lemn, farfurii, carne, noptiere, dulap, un cui.

„bah, iom bag pl. fac dus si ma retrag”. dus, retras, plimbat in cucugol in fata unei ferestre generuase ca marime, dar extrem de golasa ca elemente de protectie vizuala. in fond, sunt sigur ca nuaptea nu ma vede nimeni, mai ales daca am lumina stinsa.

Ma retrag sa ma imeiesc pe telefon. yes, im a geek 😀

ca final, camera mea arata asa: usa. intri pe ea. fics in fatza cutia de la bas. in spatele usii, usile de la dulap. in fata usii, dulapul. Intre dulap si perete, niste lemne. in dreapta usii: o gramada de haine. 2 metri lunga. un metru jumate lata. intre tzuale si cutia de bas, vro 10 cm pe care tre sa ma strecor. Comaneci daca se antrena in camera asta, primea primu 11 diin istorie. Merg 1 metru juma, dau de saltea. in dreapta cum ma uit la saltea niste noptiere. intre pereti nu exista nici o gaudra. am tzuale..saltea. Dupa noptiere televizorul. Bine ca e duar lat nu si gras. In spatele lui, bicicleta. fara o roata.

bucataria e tot cam asa, dar in loc de tzuale aveam tofelu de pungute cu tofelu de trebi.

E frumos mutatu, mai ales dupa o seara maceranta, gamishpl

 

pa gigel

12 comentarii »

  1. Vecinooooooooooo !!! Welcome tu za neibarhud!!

    Comentariu de Andy — decembrie 22, 2008 @ 3:36 pm | Răspunde

  2. haha, bai memet tu dupa 4 bairame ajungi acasa la 3 – 4 cand noi dupa unu’ (stii tu) ajunseram dimineatza in hal de hal de hal, plus rupt canapea ikea la fane, plus infundat cu borala chiuvetzi, plus borat in taxi. subtire neica :))

    Comentariu de gaga — decembrie 22, 2008 @ 3:59 pm | Răspunde

  3. 😀
    ehe. poi voi nu trebuia sa va mutati a doua zi.

    Comentariu de animal00 — decembrie 22, 2008 @ 4:01 pm | Răspunde

  4. saracu’ de tine! pacat ca nu-s acolo, c-ai vedea tu ce-nseamna o mana de femeie :p

    Comentariu de esk — decembrie 22, 2008 @ 6:19 pm | Răspunde

  5. unde te mutaşi?

    Comentariu de Licaon — decembrie 22, 2008 @ 7:18 pm | Răspunde

  6. Oriunde te-ai fi mutat, asteptam gatirea de inaugurare…
    (parerea mea)

    Comentariu de MMario — decembrie 22, 2008 @ 8:00 pm | Răspunde

  7. Brava dom’le. Sa fitzi sanatoshi… ca sa platitzi chiria, evident :P.

    Comentariu de Vacarone — decembrie 22, 2008 @ 8:28 pm | Răspunde

  8. Io cu prima ocazie iti inmanez decoratia (era sa zic decoratiunea, mai arhaic asa, da intelegeai ca-i dar de casa noua :P) erou al mahmurelii. Eu n-as fi fost in stare nici sa respir ca lumea.

    Comentariu de 665 — decembrie 23, 2008 @ 12:22 am | Răspunde

  9. Legat de mahmureala, io nu a trebuit sa ma mut, dar a trebuit sa fac curat in toata casa impreuna cu batranii. Nu e deloc misto cand totul se misca in reluare si simti ca esti facut din plumb 😀

    Comentariu de Vacarone — decembrie 23, 2008 @ 9:57 am | Răspunde

  10. mutat in teiu doamnei, nu va speriati ma tin bine. nu cad din el
    sa vad exact cum ii cu colegii de bloc tip vecini cu ochiu lipit de vizor. Nu de alta, dar porma tre sa ma apuc iar de mutat 😀

    deci, gatitu cela, la anu

    Comentariu de animal00 — decembrie 23, 2008 @ 10:39 am | Răspunde

  11. Eu m-am mutat în toamnă şi am avut muuuuuult mai puţine ca tine şi distanţa a fost muuuuuuuult mai scurtă…. totuşi mi s-a părut un infern. Dar ce ai descris tu face cât şapte infernuri!

    Comentariu de vave — decembrie 25, 2008 @ 10:53 am | Răspunde

  12. Trebuia sa nu iti revii din betie, si mergea totul ceas

    Comentariu de credal — decembrie 25, 2008 @ 1:48 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Spune ceva, spune, spune, spune....bine, scrie

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: