Motociclete

Doar de vreo doua ori in viata am fost intrebat “da, daca tot ai bicicleta, dece nu treci la pasul urmator sa iti iei motor”. Acele doo momente au fost: primi doi ani de biciclit (un moment) si urmatorii ani de dupa primi doi (al doilea moment).

Orice fel de raspuns de tipul “nafara ca au doo roti, motocicleta si bicicleta sunt ca un tablou de picaso si modelul lui” a primit o privire dubioasa “e animaloo, asta orcum nu stie ce vorbeste”.

Nici faptul ca mobra de 2cp si 60 de kile imi era cam greu de manevrat nu a fost primit ca un motiv.

Deci, undeva in capul oamenilor eu sunt un motorist ascuns, care asteapta sa iese din dulap cu o motocicleta.

Az a trebuit sa ii mut motorul unuia din sefi. 2 metri. Atat are si sefu si motoru si distanta de mutat. Plm, vam zis io ca viata mea e plina de coincidente.

Am coborat in locul cu motoru. am deblocat furca. “oare cum pula mea se da jos de pe cric?”. Cica simplu: in fata.

muta apoi cele 250kg ale motocicletei in fata. Asta a fost usor. Dupa care a trebuit sa dau cu saptele s-o pun in diagonala. Da cu fata, da cu spatele, da cu fata, da cu spatele. totul in timp ce stateam atent sa nu cada animala nici pe mine nici pe ea. prima parte tinea strict de sanatatea mea fizica (si faptul ca imi tre toate mainile si picioarele sa repar casa) pe cand a doua tinea de sanatatea mea financiara (nu prea vrei sa strici motoru sefului, zic io).

Am pus-o in oarecare pozitie denumita generic “o las aici”, dupa care a trebuit sa o pun pe cric. Presupun ca este usor. Totusi, la fel de bine presupun ca prima data cand pui o motocicleta pe cric ar trebui sa fie in spatiu larg si, eventual, cu o motocicleta care sa nu detina totusi toate cele 250kg pe ea. N-a fost cazul. Asa ca, dupa ce am reusit sa inteleg ce butoane sa apas sa iese cricu si cam ce forta sa aplic pentru a se sui motocicleta pe el, zambetul larg a fost un pic estompat de pocul care s-a auzit in spate. Stiti punctu doi de la probleme? Noroc ca zidu era cu rigips, altfel cautam sidecase-uri de bemve

 

Deci daia e diferita motoreta de bicla: bicla poa so parcheze orice prost

Epifanie

La un moment ma uitam cu un ochi care radea si cu alalalt la monitor cum ca s-a prezentat ca o mare reusita a metrorezului “acceptam bicle in metroi”. DEce radea ochiu? Nu reuseam sa vad scopul unei asemenea actiuni.

Plm. dintro parte in ailalta alu bucuresti, data orice ora, temperatura si conditii canine, personal fac sub o ora. Asta daca nu am baut tare, cand nu mai conteaza ca orcum metroiu nu circula, deci tre sa bag taxiul pe bicla si sal car acasa.

Intelegeam, relativ, urmatorul concept. Stau in sud, nafara orasului, viu cu bicla la metroi, ca lucrez in pipera. Da pula, ca programu de acces ii dupa 8 sara. Cand tu esti deja impachetat si despachetat din cubicalul tau.

 

Ieri insa am inteles. se facea ca ma duceam spre volei, care orcum nu se juca, dar urma sa aflu mai incolo. pe drum, aproape de Lizeanu, roata spate a decis sa recupereze ceva de pe drum, ceva ascutit. Care a facut poc. Care io naveam niica de reparat pene la mine, asa ca am impins repede la ea, pana la un magazin de bicle de pe langa Dinamue. Care era inchis.

Asa ca am bagat bicla in metrou (era 20: 04) si cu ajutorul impinsului pentru inca doo statii de reatebe am ajuns acasa unde n-am reparato ca miera lene.

 

Deci, dupa cum am inteles pe propria piele, accesul biclelor in metrou ie ca sa aibe si prostii (sa meri zilnic cu bicla in bucale, fara sa cari niciodata camera, pompa si leviere nu ii chiar un semn de inteligenta) sanse.

Pi trans

  bai nene, toti care au pozat pe trans m-au prins ori in posturi langa bere ori in posturi la gatit. Plm, zici ca am fo la betivaneala nu la munca. Am reusit, totusi, sa fac rost de niste 3 poze, in care sa fiu si io pe bicla.

pozele is la km 3 de la deal in jos (adica dupa 22 de km de la inceput si 20 de urcare) deci scuzati postura nefotogenica (macar amu am motiv)

Si, bonus pentru astia de la beck’s, nar da si ei tule mumancur o bere moca la cata reclama le fac

Poveste de vara.

Conform traditiei anu asta am zis sa particip prima data la urcarea pa trans facuta impreuna cu aia de pe sticlism.ro. Chit ca unii au avut alcool in doze de aluminiu sau plastic, sa zicem ca sticlism ii bine.

Totu a inceput mai de mult. Cert e ca niste problem la schimbatoru spate imi faceau imposibila urcarea. Din fericire stiu oameni care stiu oameni care stiu sa repare. Asa ca luni, datorita unei camera sparte nam reusit sa ajung la omu care cu reparatia, fata de miercuri cand nam ajuns pentru ca mam imbatat.

Drumul bucale cartisoara: vineri noaptea. Satane la casetofon. Ploaie pe drum. Intuneric. Transfagarasan. Singur pe drum. Exceptand cei 20 de kilometri bombardati imediat dupa vidraru (creca fura ceva afgani pacolo), este Love cu inima rosie de pus pa tricou.

Vineri noapte la 1 ajungeam in zona de campare unde nu stiam pe nimei. Ca atare m-am culcat la orele 4 dupa ce am baut cu niste unguri. Astia aveau nume tare dubioase gen Radu, dar ce nu face unguru in lupta lui necontenita de a castiga Romania la final?

Sambata dimineata, cand ceasul arata identic cu orologiile aproximativ 7:35 doua evenimente concomitente si identic najpa sau petrecut. Primu a fo ca ma pisham pe mine. Al doilea era ca s-a trezit populatia concampinganeasca si a trebuit sa fac si io identic. 3 ore jumate dupa 4 ore de condus si 6 beri. Viata nu parea simpatica.

Intalnit cu oamenii, in timp ce un om (lucian pe numele lui sa traiasca!) imi repara bicla am repede bagat o bere si doo spritzuri (doar nu era sa sticlesc in sus la deal fara combustibil). Porma mi-am pregatit si eu aceeasi bicla pentru urcare

 

Orele 11 trecute fix. S-a dat startu inspre in sus. Si dusi am fost. Primii 5 kilometri, dupa cum imi aminteam, usori. Mai stai de vorba cu unu altu. Mai raspunzi la o intrebare “da dece cari berea cu tine” la care raspunsul este unu singur “pentru ca merita si ea sa fie pishata in varf de munte”. Cand mai sunt decat 23 de kilometri incepe distractia. mai ai timp de o gluma, de o zicere, dar in general toata energia se canalizeaza pe bagatul pulii in borna de kilometru care nu mai apare.

si asa trec “balea 10…balea 9…balea 8”. Anu asta, pa uscat (desi toate prognozele erau cu ploi, viscole, troli de campie evadati la munte si avioane fara pilot) bornele ajungeau mai repede, asa ca la cascada (primul si de altfel singurul punct de reper) am ajuns cu aproximativ 10 minute mai devreme decat in iarna. Dar nu despre aia voiam sa va zic.

La plecare in fata erau nori. Si se anunta ploaie. Asa ca animaloo baiat prevazator si-a luat geaca de ploaie. Care m-a intrebat unu “ma, ce plm cari la aia la deal cand nu ploo. NU stii ca e mai bine bine decat rau?”.

Asa ca, la un moment, am vazut un grup de oameni care ne pozau, i-am intrebat “carati si mie asta pana sus?”. Ei simpatici au raspuns afirmativ cu “da”. Si eu leam dato

Pa urma. pa la 5 kilometri din cei 23 gps-ul mea zis urmatoarele :”bateri lau. sugi pula”. Dupa cum va spuneam in tizar si joi si vineri meam zis sa nu uit. Si am uitat.

Si dai bicla. si dai bicla.

Dupa cascada mai sunt doar 13 km. La fel de grei cu diferenta ca, casa citez pe unu “pana mai sunt 4 kilometri nui greu. Dupa e mai greu”. mi s-a parut destul de relaxanta ideea ca dupa 19km in care ai tras ca un cal te poti gandi ca cea fost mai usor a trecut. Si asa e. 4 km de cacat. In care vizibilitatea era de aproximativ 16.21m.

Si a fost si ultimul km. Si era scris pe sosea (o infractiune a cuiva de pe forum sau da altundeva ) 500. si pa urma din 100 in 100 pana la 100. Acolo s-a terminat totul. am coborat de pe bicla si daca nu ar fi fost durerea de coapse infioratoare (ajuta frigu la dureri ca bengayu la nimic), ceata, tzaranii da pacolo, as fi facut un dans tribal care sa exprime bucuria faptului ca am ajuns. Mai ales ca am ajuns in timp (sub 2:30 pe 23 km)

bodega. Votca cu magneziu (face minuni la crampe), bere, ciorba de burta.  bla bla.

DAAAR. Afara ploo. imediat la 5 minute dupa ce ajung incepe sa se verse. Noe sarmanu navea barca pentru ploaia aia. Biciclistii veneau si io ii felicitam ca au dat totul, de au transpirat in halul asta. Pana ma loveste.

“Oameni buni, unde plm mi geaca de ploaie? Auzi, tu stii? Nici tu? Tu abarnai? Poi bine oameni buni, am urcat pana in pula cu crocodilu sa vad satelitu si voi niciunu navetz grija de mine? Stiti ca NU RECUNOSC fetze.”

N-a stiut nimeni.

 

Coborare. Inainte ma duc la bar: “nenea, un ziar?”. Naveau. Aveau hartie de a4 pe care am puso pa piept. Cica Audiurile fac bine la coborare. Niste servetele la coae (sa nu ajung sus chiar tic tac cu doo calorii, arome la alegere) si dai in jos pedala. 40 de minute.

Despre ce s-a petrecut la camping, cred ca va imaginati. Nu de alta da io numi mai amintesc. Si da. Cineva mi-a adus geaca inapoi, pe care dimineta iar o cautam disperat. O pusesem sub izopren pe post da perna si no vedeam

Tizar cu bicle

1.

Joi:bah, sa nu uit sa pun gps-ul la incarcat.

Vineri: bah sa nu uit sa pun gpsul la incarcat

Sambata: sambag pula am uitat sa bag gpsul la incarcat

2. inca 18 km de urcare. “Auzi, imi tineti si mie geaca de ploaie pana sus ca ma deranjeaza la urcare?”. Sus: “Lume buna cu suflet bun si cu mila de Dumnezeu. Care dintre voi stie cui i-am lasat geaca de ploaie la kilometru inca 18 de urcare?”.

3.  fie berea cat de calda, vinul cat de acru si tuica cat de slaba, tot is  mai usor de consumat decat sa urci transul pa doo roti nemotorizate.

 

povestea, dansul miresei si banii de cadou mai incolo cand ma trezesc si io.

 

 

 

Franele lu bicla

Biciclistul profesionist mare amator de evolutii tehnice si tactice la bara, pompa si inbus a mai reusit o performanta demna de scris pe blog. Meam schimbat, singur, cauciucele si camerele la bicla. Care totu a fost frumos, trecand de la un obositor 700X35 cramponat la un mult mai domol 700X28 semislick. Care, in limbaj corporatist se poate traduce prin: “da la cauciucele alea, la astea de-s colorate amu cas noi si cu care merg mai repede”.

Dar evident ca nu despre cauciucuri voiam sa va vorbesc. In fond schimbul lor nu a durat decat 4 minute in care ma gandeam “pastea cum plm le pun”. Din fericire dupa o bere juma am gasit repede raspunsul si am mai baut o juma de bere.

Bah nene. miam loat saboti de frana. Noi. Ca aia vechi in afara faptului ca nu mergeau mai faceau si scartz. Si nu iera frumos. Asa ca, am scos pachetul cu butucii de frana, care pe site scria clar “Pentru toate franele de tip cantilever”. Si mam uitat la ei, eam admirat, e negrii. Si am incercat sa ii pun la bicla. Evident, 20E fututi.

Asa ca mam dus si am luat alt set de-l aveam prin casa. Asta mergea. Si lam pus.

Procedura este simpla.

Desfaci a 3a bere. Strangi suruburi. Te uiti mandru. Desfaci suruburi. Le strangi din nou. Desfaci a 5a bere. Strangi desfaci. Te duci la somn.

A doua zi cand pleci cu bicla, strangi suruburi dupa ce le desfaci. Tot n-ai frana, dar nu conteaza. Si asa ai cauciuce noi si vrei sa vezi cum alergi nu cum te opresti.

 

Deci: de vanzare saboti de frana.

De dimineata

Aseara dau sa plec din bodega in care miam lasat bicla de 10000000 miliarde de ori. Luminile furate. Dar constiincios: cu tot cu suport. Paguba: pula mea, nush, io am dat in jur dun milion pe ambele, amu doi ani.

Azi plec cu masina. Dau sa sterg geamu. Stergatoarele, ambele, furate. Conditia lor: vechi.

 

 

Mie frica sa ma duc sa ma pis

Pe scurt despre Ultima catarare pe trans

deja traditionala iesire de inceput de decembrie sfarsit de prim uichend de decembrie la transfagarasan a ajuns la a doua editie. Pentru mine. Si, desi denumirea corecta este ultima urcare pe transfagarasan, la mine coincide in acelasi timp cu prima si singura urcare din an pe transfagarasan. la valoarea mea, sa urc transul fara un pic de zapada, ploaie si conditii meteo de satz bagi pula in ele, NU SE PUNE.

 

vineri sara, dupe munca, mam asigurat ca am indeajuns combustibil: doo redbul, si supraoferta de alcool: 24 de beri pentru doo seri. In fond, mergeam sa pedalez, nu sa ma imbat. Pre nuapte, am ajuns si la cabana Duse, care, de data asta m-a intampinat tot cu biciclisti beti. Numa ca in numar mai mic, dar calitativ lafel de beti ca anu trecut.

  - io la discutii. Vedeti ma. O poza in care nam bere !

Prima seara s-a desfasurat la genul: am baut repede 6 beri si porma am discutat in contradictoriu cu un om, numa ca sa ii beau votca. Mai aveam si io bere, dar era afara si miera lene.

orele 5 dimineata au insemnat si ora de somn.

10:50 dimineata: trezire. Dus rapid. Imbracat. Suit pe bicla si ajuns in centru megapolisului cartisorean, de unde, impreuna cu restu de oameni sanatosi la cap am purces la o plimbarica diurna spre cascada.

– catelu nu!

 

 

Urcarea a fost compusa din doo parti. Probabil, natura stiind ce de pasaret a murit anu trecut, a inceput sa ploo sa acopere mirosu de alcool.

 

- mortii mnezairii paraschiveniei si ilustratei cu mamaia  si tzatze goale la mare si soare si io pedalez pe ploaie. Pe drum omu cu care am pedalat, in loc sa gaseasca empatie pentru chinul meu ma intreaba “Auz ma, tu pedalezi sau futi?” facand referire la respiratia mea model “tenis feminin”.

 

problema a fost ca pe final, nici macar ploaia nu putea sa faca fatza la gradul de aburi de alcool. asa ca natura a scos din maneca partea a doua ZAPADA. Vedeti voi, natura e mare. dar ea nu stie ca orce betiv cand vede zapada se gandeste “rom rom rom rom rom rom” nu “sambagpula ce frig e hai sa nu mai beau ca fac hipotermie”. Cei drept, am pedalat mai greu, avand mici probleme pe roata spate. Dar sete..ioi cata mi se facu.  Ca atare, sus ajuns, intai am baut coniac (rom nu iera) si abia porma am schimbat hainele.  In alea colorate de leam pus ieri .

Ei bine. Dupa ce bei o gura de coniac si o bere ti se face si mai sete, asa ca planu nebunilor “noi mai urcam un pic” este contracarat de “iom inserez penisu si ma duc sa beau”. Asa ca tu cobori ei urca.

 

Primul lucru pe care l-am facut din postura de “coborator” a fost sa ma sui pe sa. Si sa bag picioarele in pedale. Si sa dau 3 pedale. Si sa cad. Din fericire nu m-a vazut nimeni, asa ca orgoliul meu a ramas intact. Continuarea a fost ca am coborat mai atent. Avand cagula, m-am gandit sa filmez. Si cum?? Bagi telefonul in cagula si mergi. Merge da ii filmu stramb. Si nam nici sculele soft nici timpu sa stau sa editez filmuletele. Cand le voi edita, sa nu ma auziti pe mine fluierand a paguba, la 30 la ora pe zapada, le voi urca pe iutub. Si va voi arata.

 

Pe zapada e fremos. E palpitant. E chioraste ca toata sare pe ochelari. ceea ce nu se poate spune despre pe lapovita. Ca acolo e ud. Tot frig. Da ud. Si tot pe orbeste. da intra apa in sosoni pana iti cade picierele de frig. In acest mod, cand am ajuns napoi la cabana eram un gras inghetat. Modelul in care nici 10 minute de dus nu mi-au adus nici o bonificatie.

Moment publicitar: 99% dintre accidente se intampla in casa.

Deci. dupa 34 de km pe trans. jumate la urcare jumate la coborare. aprox 40% pe zapada. viteza maxima: 50 sumpic. cazut sus la 5la ora, nici macar udat. Ajung acasa. De frig, evident abia imi gaseam …genunchii. intru in dus. Dau drumu la apa, ma sperie ca a venit de sus nu de jos (si rece) dau un pas in spate. aproape sa ma impiedic sa cad berbeleac in dush. se incalzeste apa, la genu 120grade. imi atinge ..genuchiu inghetata…iar dau sa dau un pas in spate. Injur

Incheiat moment publicitar.

 

Deci da. Doo beri scurte. somn. Auzit cum ca aia de au mers in sus s-au intors. Cam jumate din ei ca restul de jumatate (din fiecare ca la numar erua toti) inca nu se dezlipea de pe bicla.

seara: gratar, bere, palinca, uischi. Nu de alta, da v-am mai zis: nu poti manca pe burta goala.

 

  - afara lumea zvonea cai frig. aveam fes si vesta: deci da

Ei bine. cam asta e povestile de trans. Copchii. nu faceti asta acasa. IO nus profesionist

Priviu

A fost transu. A fost alcool. Ploaie. Lapovita. Si niste zapada. A fost cazatura. Si bere. Si rom. Si mici. Si gratar. Si seminte. Si coniac. Si ceai. Si apa in sosoni.

doo poze de sus. Poveste+ filmulete + glasu meu in premiera pe iutub: leitarz

 

 

Zdrang

Trebuia bre sa mi se intample si mie odata. numa ca, evident animaloo fiind animal: alfel.

Deci ieri folbal. Pa frig si intuneric sa-mi ingete ovarele, nu alta. Si cum s-a ternat folbalu mam imbracat si mam suitu pe bicla intru casa merg acasa. Si sami inghete ovarele si de la drumu asta.

Si totul parea a fi o nuapte banala, cu inghetat de ovare. Am trecut podul de la cotroceni, am intrat in intunericul bezna de pe splai de langa spitalul de urgenta. Semafaor. Masinile ma depasesc si se aseaza cuminte la cuada. Erau cam 4 pe banda. Asa ca, mam bagat intre 1 si 2 sa inaintez sa ajung primul la semafor.

paranteza. Dece?

1. pentru ca pot

2. pentru ca din postura de primul la semafor, pot sa plec in asa fel incat sa nu deranjez pe niciun sofer din spate, la randul meu sa nu fiu deranjat

3. unul dintre micile avantaje ale biciclistilor in mediu urban

4. pentru ca legal n-am voie sa depasesc coloana, ceea ce nici nu fac, pentru ca nu DEPASESC.

deci frustrarile opritile aici.

 

Deci. InConstient ca masinile m-au vazut deci numi fac probleme, mergeam incet, uitanduma la semafoare sa vad sa nu se faca vrunu verde si sa ma prinda pa mijloc. Najpa cheste. Si cum pedalam io, mai mult deloc decat de mod, am vazut in stanga mea ceva…colorat. In momentul in care m-a atins si dezechilibrat mi-am dat seama de unde stiam culoarea aia. Era identica si la fel cu culoarea masinii din….pampam…stanga. Si obiectul colorat semana infiorator de mult cu o usa. N-am avut prea mult timp sa ma gandesc la implicatiile acestor coincidente, pentru ca corpul animaloos in cadere, s-a intalnit repede cu Fabia. Fabia este sora mai mica alu Octavia si are o portiera spate foarte simpatica. Stiu asta, pentru ca umarul meu si ea au avut o mica discutie.

din tot acest haos primordial, duar se intampla prima oara, m-am trezit, mam ridicat in picioare, mi-am ridicat bicicleta si am facut urmatoarea afirmati: “Bagamiash pula in mortii masii, uitete cand deschizi usa aia”.  dupa care am inceput sa ma controlez. Capu era. Creerul nu, dar ala nu era nici inainte. Degetele toate. Cu o mica buba intre dejtu aratator si muiangiu de la mana stanga. Toate dejetele se miscau aleator, deci totul in regula.

Picioare si maini ok. Bicla: zgariata un pic ghidolina. lantul sarit.

deja, cand a aparut si un amic in zona, motociclist de data asta, eu nu mai stiam pe cine sa injur . I-am multumit lu tanti cu fabia ca mi-a intrerupt cujetarea, inaite sa nu ratez pamantul, dar tanti aia ziceai ca ea  a fost lovita. Ce-i drept, din tuata discutia asta, ea era cea mai patita: portiera spate, destul de indoita. Fara casco.

stand acolo la palavre, miam adus aminte ca pana in urma cu juma de ora, io bausem bere la fotbal, asa ca n-aveam pofte de politie…asa ca am taiato acasa.

Deci da. io ca biciclist, in accidente rutiere stric masini. Viata e amuzanta uneori